[Parascheva16]

Depinde cum interpretezi. Nici stima de sine scazuta nu este buna si nici sa nu iti cunosti talentele nu este bine.

Ar trebui omul sa se cunoasca pe sine asa cum este, cu bune si cu rele, caci are si parti bune.
Daca Dumnezeu m-a inzestrat cu inteligenta o slefuiesc, o dezvolt si pot sa imi pun inteligenta in slujba lui Dumnezeu si a oamenilor. Sau pot sa fac si invers, sa o pun doar in slujba mea.

Daca Dumnezeu mi-a dat talentul picturii, trebuie slefuit si dezvoltat, si pot sa fac icoane, sa pictez Biserici. Sau pot sa pictez nuduri.
Sunt tot felul de daruri. Darul tacerii, darul smereniei, darul ascultarii. Exemplele pot contiuna.
Ati cunoaste talantul nu este mandrie, ci cunoastere de sine. Depinde cum te raportezi la darurile tale. Daca vezi ca esti destept si te consideri cel mai tare din parcare, nu e bine. Dar daca te gandesti ca tu esti destept, iar altii mai putini, pot sa ii ajut pe acei mai putin inzestrati.

Sunt si persoane care se considera proaste,urate,bune de nimic, de lepadat etc. Nu prea cred ca aceste persoane se considera asa ptr. ca au ajuns pe o scara mai inalta ale duhovniciei. Ci sunt in deznadejde, au avut o copilarie trista si plina de traume, si acesti oameni au nevoie de vindecare, sa se cunoasca pe sine, sa descopere bunul din ele. Increderea in sine daca lipseste, omul nu poate face mare lucru. Am incredere in mine, dar si in Domnul. Lucrezi impreuna cu el. Si faptul ca doresti sa de despatimesti sau sa mergi cat mai des la Biserica si te gandesti ca poti asta, este o imbarbatare. Cum abordezi o persoana cu sima de sine scazuta? Ii spui ca asa este un nimic si ii citezi din psalmi? Sau o imbarbatezi si ii spui ca este o faptura minunata, creata si iubita de Dumnezeu, care poate facemulte, mai ales daca il ia ca aliat pe Domnul?