Tocmai ce spusesem și tu, și eu, mai sus, că dogma este mărturisită de toți ortodocșii.
Iar cu privire la „Extra Ecclesiam nulla salus”, asta nici măcar nu este o dogmă. Însă felul în care este interpretată această afirmație de către diferiți teologi face diferența.
Au existat opinii diferite mereu, și tabere diferite. Tu i-ai arătat pe eretici. Eu îți spun că în Biserica Ortodoxă coexistă concepții diferite dintotdeauna, însă ceea ce păstrează unitatea Bisericii este sobornicitatea, faptul că hotărârile și mărturisirile de credință se fac în sinod. Deci atâta vreme cât neo-patristicii nu sunt excluși, ba chiar sunt luați în considerare în sinoade, teologia lor nu este greșită.
Știu că i-ai criticat, însă sper măcar să nu-i consideri eretici. Sunt multe nume aici, și datorită lor mulți intelectuali au devenit ortodocși activi în ultimii douăzeci de ani, cel puțin la noi. Nu știu ce ar fi fost azi ortodoxia noastră fără cărțile publicate de Editura Anastasia (și alții) de la Revoluție încoace.
Fără teologii ultimelor decenii, între care mulți din diaspora rusă, mă tem că Ortodoxia s-ar fi închis și mai mult în sine însăși, ar fi respins și mai mult știința și ar fi sfârșit într-o fundătură, respingând în cele din urmă evidențele. Ei au adus un suflu nou, de care Ortodoxia avea mare nevoie, și care consider că de la Duhul Sfânt este.
Or fi și idei vehiculate în protestantism, cum spui, mai ales că părintele Stăniloae, de exemplu, a citit și s-a referit mult la scrierile unor teologi și filosofi occidentali. Dar toate le-a raportat la Sfinții Părinți, pe care-i cunoștea ca nimeni altul, dând interpretări profunde.
Însă eu nu văd o diluare a credinței prin contribuția lor ci, din contră, o întărire. Bine ar fi să asculți predicile părintelui Galeriu (sunt pe arhiva ortodoxă), care în aceeași linie a neo-patristicilor se încadrează, și să vezi acolo cuvânt cu putere și profunzime, deschidere dumnezeiască către știință și către toți oamenii. Și toate pornind mereu de la tâlcuirile Sfinților Părinți.

P.S. Trebuie înțeles că ce au făcut și fac acești teologi nu e o modernizare, nu e un „aggiornamento” în Ortodoxie. Este chiar o regăsire a Sfinților Părinți, de care ortodoxia se îndepărtase în ultimele secole, fiind mult influențată de scolastică și chiar și de arta catolică. Prin ei își regăsește specificitatea, Duhul în care respira la început. Și în care cuprinde ca într-o îmbrățișare și știința actuală, așa cum a făcut-o întotdeauna cu știința vremii.