Citat:
În prealabil postat de Miha-anca
Dar ati remarcat faptul, ca si Agapie a fost perceput la inceput de catre acel calugar ca fiind fatarnic?
Presupun ca intotdeauna vor exista oameni, care din prea mare exigenta probabil, se indoiesc de toti, pentru ca se opresc la observatia superficiala, nefiind in stare sa priveasca in sufletul omului. Staretul in schimb, e cu inainte-vedere, si stie cata credinta are cel, caruia ii da numele de Agapie, nume derivat din cuvantul "dragoste".
|
a fost perceput fatarnic. si numai pt faptul ca l a judecat a pacatuit,dar la ei este normal sa te puna la incercari sa ti vada credinta si supunerea,la inceput cred ca toti sunt banuiti,iscoditi,intorsi pe toate partile,nu cred ca trebuie sa spunem ca trateaza superficial,nimeni nu cunoaste omul din prima vedere si cred ca e normal sa ti scape ceva,in fond parerea staretului conteaza nu a celorlalti.eu am vazut la acel calugar care l a judecat pe Agapie putina invidie,asa mi s a parut.staretul avea multe haruri,dar nu vroia sa se descopere,el punea presupunerile dar era sigur ce se intampla cu Agapie.atunci cand l a intrebat ce s a intamplat el stia deja,dar nu i a lasat pe ceilalti sa vada ca sa nu se mareasca in desert,a vrut sa i vada si iubirea de vrajmasi a lui Agapie,dar si puterea in purtarea crucii.eu cred ca Agapie era in stare sa si poarte crucea pana la capat,dar a trecut printr o ispita,atunci cand s a reintors la talhari a demonstrat ca poate mai mult,dar Dumnezeu nu a vrut pierderea lor.
cel putin l a inceput cand a spus ca un monah nu are dorinte mi s a parut un pic cam rigida regula,dar poate cine stie,poate ca voia noastra nu e buna si trebuie s o predam in totalitate.
sa stii ca nu la toti calugarii le e frica de pacat,eu am trecut prin unele situatii care m a lasat masca si vb si de unii care stau de ani buni.nu toti tind spre sfintenie.Paisie Aghioritul a spus ca n secolu nostru din pacate duhul lumesc s a strecurat si n monahism.oricum are cine sa i judece,dar parerea mea e ca ar trebui sa fie mai atenti cu cei mai putin evlaviosi ca ei se smintesc repede si incep sa spuna"eu de ce sa nu mi judec aproapele daca monahul sau preotul judeca".eu de exemplu vorbeam cu unu despre carti.i am spus de Efrem Sirul,de Ioan Scararu,de Antonie,si de unii parinti din filocalie etc si el ma patrundea cu privirea asa serios si ma intreba "da ce tu vrei sa tintesti asa de sus si asa repede?" hai sa fim seriosi,eu citesc ca sa ma documentez si sa mi dau seama ce e bn si ce e rau.si sa ma aleg cu ceva bun.i am zis ca citesc asa sa ma aflu in treaba :)) i am spus apoi ca mai citesc cateodata din biblie si el zice"din biblie?pai nici macar noi n o intelegem" :)) oare nu ne a spus Mantuitorul ca fiecare crestin este dator sa citeasca zilnic din biblie?sau macar knd avem timp.si mai sunt si alte lucruri care nici nu mai merita spuse din comportamentu lor.deci pana la urma nu sunt sfinti,sunt si ei oameni normali cu pacate ca si noi.mai rar cred ca o sa gasim unul care traieste in trezvie permanenta si se teme de pacat mai rau decat de moartea trupeasca.parerea mea e ca ar trebui sa si dea mai mult silinta in comportamentul cu oamenii din societate sa nu mai sminteasca.eu de cate ori ma duc la manastiri de maici,ele niciodata nu primesc oameni cu bunavoie,nu simt nici un pic de dragoste si bunavoie,fug in toate partile si se pitesc de noi in loc sa sara care mai de care sa fim bine primiti chiar pt 10-15 min,dar calugarii mereu ne au primit,fara rezerve ei sunt mai sociabili si mai iubitori de aproapele,cand eram suparata unu dintre ei chiar a vrut sa ma ajute,la maici nici c ai sa vezi asa ceva.am fost la o slujba din manastire de maici si dupa ce ca nu erau ospitaliere se mai si strambau la noi si se vedea ca se simt prost cu necunoscuti in jurul lor.unde e dragostea aia de aproapele!?de ce am vazut numai egoism si la calugari niciodata?toti suntem oameni.cica nu e bine sa te arati oamenilor?dar asta nu e o scuza ca sa nu i iubesti si sa nu fi primitor?nu trebuie sa fim speriati de bombe.suntem toti normali cu imperfectiuni,trebuie sa ne acceptam cu bune cu rele...gresec eu oare?de ce sa fugim unii de altii si sa fim reci ca doar nu muscam.sunt si unele exemple bune de calugari, logic ca doar nu ne impiedicam numai de gropi.in fine,pana la urma vb aia trebuie sa ne scoatem barna din ochiul nostru.am facut si eu o observatie.intr o carte scria ca in monahism e sinceritate,dar nu e dreptate...cam contrazice vb si invataturile Domnului.dar daca vrem ceva facut ca la carte trebuie sa stim ca or sa ni se impotriveasca multi.ca doar te duci acolo sa scapi de pacate,sa lupti pt fiecare pacat pe rand,sa nu cruti nici macar unul,cel putin asta e parerea mea.macar sa stii ca asta e scopul,sa faci haina botezului impecabila sa fii sigur ca ajungi in rai,ca unii au cazut de la vami chiar la ultima treapta dupa ce a trecut de toate celelalte.daca nu lupti impotriva tuturor pacatelor,nu se poate.nu esti in siguranta,mai ales ca monahii sunt cel mai aspru judecati.adica sa ne dea crucea sa lenevim?ar fi prea de tot.pana la urma nu ma duc pt oameni aia,ma duc pt Dumnezeu si nu mi pasa daca multimea ma judeca.ori e incercare,ori e pacatu lor.sa fie sanatosi
tare mie ca o sa mi trebuiasca un duhovnic aspru,dupa cum scrie in carti pt pacatele mele asa ar trebui sa am.dupa tot ce am observat...cred c o sa am mult de furca cu oamenii aia.asta e...cu Dumnezeu inainte.