[ioanna]

În prealabil postat de AlinB

As zice ca este o perspectiva gresita.
Obligativitatea tinerii sabath -ului este desfiintata clar in N.T.

Secole bune Biserica nu a avut nici o zi de odihna, atat datorita faptului ca nu exista nici o porunca in acest sens dar si datorita contextului social - se muncea in fiecare zi din saptamana. Ziua de odihna a fost instituita abia de Constantin cel Mare dar vai ..ce neplacut pentru adventisti, aceasta n-a fost sabath -ul evreiesc.

Constantin cel Mare nu a impus ziua Domnului, el doar a consfintit o practica veche de trei sute de ani, deoarece crestinii o tineau, fiind insa opriti de pagani sa o serbeze in public. Odata cu Constantin, serviciul divin de obste s-a putut tine si in public. Sfantul Ignatie Teoforul (35 -107 d.Hr) unul dintre Parintii Apostolici “Iată pentru ce noi care am fost crescuţi după legea veche, cu toate acestea am ajuns la o vie nădejde, nemai ţinând sâmbăta, ci Duminica, în care a început viaţa noastră prin Iisus”. Porunca a patra nu se regaseste in Noul Testament, insa ea devine o lege nescrisa, pe care o respectam in virtutea legii noi, ce implica principiul libertatii si al iubirii. Sabatul veterotestamentar e "umbra bunurilor viitoare" (Evrei 10:1), astfel, din dragoste fata de Dumnezeu cinstim Ziua Domnului, “cu bucurie noi sărbătorim prima zi în care a Iisus a înviat din morţi” (Sfantul Barnaba). Ziua de inchinare publica e si zi de odihna, caci adevarata odihna e cea in Hristos. Se cuvine ca omul sa se opreasca intr-o anumita zi de la munca sa obisnuita, sa mearga la biserica, sa se inchine Lui Dumnezeu si sa-si hraneasca sufletul cu invataturile cele sfinte,adica sa pastreze(sa aiba) ziua odihnei ca sa o sfinteasca. Sabatul ceremonial a fost desfintat, nu tinem randuielile evreiesti, avem o randuiala noua, nascuta din aceeasi porunca dumnezeiasca.