Și mie îmi displace expresia, și o găsesc improprie. Ea derivă, cred, din concepția catolică privitoare la har, conform căreia este o energie creată. Ca ortodocși înțelegem că harul este nedespărțit de persoana Dumnezeirii, cum ar putea să se ramifice?

P.S. Însă o apropiere relativă de Dumnezeu nu văd de ce n-ar fi posibilă. E evident că unii sunt mai aproape iar alții mai departe, că unii se împărtășesc într-o măsură mai mare de har decât alții, că unii Îl cunosc mai bine, alții mai puțin.