Citat:
În prealabil postat de celestial_pottery
Doamna, ma inclin infata dvs. Cata dreptate aveti! Medicul meu curant e un excelent homeopat, intre multe altele, si depun marturie ca m-a ajutat enorm cu tratamentul homeopat respectiv. Acum a plecat intr-o tara care chiar apreciaza profesionalismul si meritocratia inerenta acestuia, nu ca pe malurile Dambovitei. E de inteles. Oameni si pregatiri ca ale lui sunt margaritare, care in nici un caz nu sunt hrana de dat la porcii balcanismului si incompetentei. Asa ca eu caut cu luminarea un homeopat bun aici in Buc., sper sa gasesc, desi nu stiu daca de nivelul lui.
|
Referitor la homeopatie.
In anul 2007, pe 13 august in urma unei punctii am aflat ca am cancer la sanul drept: stadiul II B, fara metastaze ganglionare. Era o tumora foarte mare (9 cm/8cm). Cu un an inainte ma vindecasem de o alta tumora, in acealsi loc, prin post, rugaciune, maslu etc. Am spus undeva pe forum atunci.
Pe 14 august am inceput calvarul tratamentului cu citostatice. Chimioterapia este un tratament extrem de dur si organismul, chiar mai tanar, o suporta greu. Ori eu aveam 59 de ani.
Chimioterapia practicata inainte de operatie (chimioterapia neoadjuvanta - asa se cheama) a fost mai dura pentru ca tratamentul s-a facut direct intravenos, nu prin perfuzie (cum am facut dupa operatie). Faceam tratament 2 zile la rand cu pauza de 21 de zile. In a 18-a zi (a primei serii de tratament) mi-a cazut parul; mi-au cazut sprancenele si genele. Eram ca omul spân din povestea lui Harap Alb; (dar si Sinéad O'Connor in vremurile de acum a fost/este cheala sau Gina Lolobrigida, mai de mult!!)
Dar nu asta era problema. Am fost atat de impertinenta ca am umblat cu capul descoperit, chel; fara peruca; (cateodata imi puneam o bandana pe care mi-o cumparase fiul meu, ca sa-mi ridice moralul).
Nu era o mandrie ca am cancer dar nici o rusine; era ceva firesc.
Din nefericire erau si copii de un an sau cativa anisori, la Institutul Oncologic Fundeni. Erau ca si mine; fara par, fara gene, fara sprancene; umflati de la corticosteroizi; cu branula in antebrat sau in manuta. Cu fata palida; obositi de anemie sau de starea de rau sau de atmosfera si aerul de spital, speriati. N-am sa-i uit niciodata pe acei copii. Ei nici nu stiau ce li se intampla. Eu macar aveam 59 de ani. Dumnezeu ma ingaduise atata amar de vreme. N-aveam voie sa ma plang. N-aveam voie sa ma revolt. N-aveam voie sa intreb: de ce eu, Doamne! Dar ei?! Si bietii parinti! Ce trebuia sa fie in sufeltul lor?
Cand oamenii se plang ca n-au bani, sau masini, sau vile, sau sunt stramtorati ca sunt someri sau... sau... ar trebui sa-i vada pe acei copii. Ti-e rusine sa mai ai angoasa existentiala.
Aveam nevoie de un tratament de sustinere si printr-o prietena am aflat de doctorita homeopat care m-a ajutat sa trec mai usor si cu mai multa nadejede si cu mai multa sanatate, tratamentul extrem, extrem de greu : chimioterapie inainte de operatie, operatie de cancer la san(am avut o formula de tratament si pentru perioada de dinainte de operatie, operatie, dupa); chimioterapia de dupa operatie. Am facut chimo din 14 august 2007 pana in iulie 2008; cu o pauza de o luna si jumatate in perioada cand am fost internata in spital pentru operatie. (Dupa operatie, ar fi trebuit sa fac si radioterapie, conform procedurilor. Dar am refuzat si sunt convinsa ca am facut foarte bine). Am continuat tratamentul cu remedii homeopate si gemoderivate pana in mai 2010. M-am oprit pentru ca organismul meu n-a mai vrut. Nu ma mai ajutau. Si doamna doctor a spus: gata, organismul dvs. a ales. Atat a fost.
In timpul chimioterapiei organismul sufera cumplit; prin tratamentul de sustinere gandit de doctorita mea homeopat am resusit sa obtinem o revenire mai rapida a organismului dupa fiecare serie de tratament. Mi-am facut analize pe toata durata tratamentului cu citostatice. Mentinerea in limite normale/ sau aproape de normal cateodata a: transaminazelor, glicemiei, creatininei si ureei serice, arata ca tratamentul homeopat si-a atins scopul. Am reusit si o revenire mai rapida a valorilor: leucocitelor (care scad in primele zile foarte mult), trombocitelor, eritrocitelor, volumului eritrocitar mediu, hemoglobinei etc. Am mentinut aprope de normal chiar si formula leucocitara.
Am invatat foarte multe de la doamna doctor homeopat.
Si mai ales, am invatat ce inseamna prietenia dintre un pacient si un medic adevarat. Fara ajutorul lui Dumnezeu, al familiei mele si al celor cativa prieteni si fara doctorita mea homeopat, si fara rugaciunile si sprijinul parintelui meu duhovnic, nu stiu daca azi mai scriam pe forum.
Ma rog pentru toti, si-I multumesc lui Dumnezeu ca, intr-un moment mai greu al vietii mele m-a ajutat sa gasesc medicul chirug potrivit, medicul homeopat potrivit; iI multumesc lui Dumnezeu ca m-a ajutat sa-mi gasesc duhovnic acum 23 de ani; ii multumesc parintelui meu duhovnic ca mi-a dat binecuvantare sa fac tratamentul homeopatic;(desi in 2007 crestinii dogmatici inca nu incepusera sa arunce cu bolovani in tratamentul homeopatic; acum vad ca e o moda).
Dumnezeu sa ne ajute sa nu gresim. Sa ne ajute sa fim mai buni, mai toleranti, mai intelepti, mai iubitori, mai crestini.