[zaharia_2009]

Am citit acum (desi am vazut mai de mult acest fir) subiectul si discutiile despre acest caz .
Constat ca ori este o scapare a celor care au purtat discutii pina acum ori este o dulce visare despre modul cum se asista social o famile sau o persoana aflata in nevoi .
Zbatere mare despre a i se gasi o locuinta .
Cei mai multi au recomandat si au dat amanunte despre asistarea sociala institutionalizata si nu privata (prin cantine , adaposturi sociale, etc). Si deocamdata am vazut cu totii ce rezultat a avut .
Chiar sunt ofertanti dispusi sa inchirieze o camera pt. 3 milioane de lei .
Eu amintesc doar ca contabilitatea unui asemenea caz arata astfel :
- bani pt . o locuninta ... care sa zicem ca ar costa 300 lei , desi asa ceva este absolut iluzoriu pt. Bucuresti .
- dar credeti ca asa s-a rezolvat problema cazarii ? Stiti cit costa caldura , apa calda , apa rece , gunoiul(salubritatea), canalul, curentul elecric, gazele , cheltuielile comune pt. intretinerea unei scari de bloc ori eventualele reparatii si revizii periodice la instalatiile de gaz, curent, etc ?
Cel putin inca pe cit costa chiria .
Daca cineva crede ca ofera ceva , o camera, o garsoniera, un cort, o "aplecatoare" pt. niste amariti si cu asta a rezolvat problema de trai zilnic pt. o mama si copiii ei ... se inseala .
Ajutorul social intr-un asemenea caz costa suficient !
Ori sa ii dai sperante si sa ii platesti totul (hai sa zicem asa !) pt. 3 -6-12 luni si apoi sa te scuzi sau sa te explici elegant si frateste, cred ca este putin iluzoriu . Mai ales ca mamica prefera sa ramina in Bucuresti cu orice pret ! Adica ... !!!

Asadar, eforturile de fratietate ori se concretizeaza in ceva anume si pina la capat , ori daca nu , initiatorilor nu le ramine decit sa mearga la Becalii, la Vadim Tudor, la Cornel Dinu, Giovanio Becali, la I. Tiriac ,la Gica Popescu, la profesoara de oftalmologie Monica Pop D. Popa, la eminetul chirurg Irinel Popescu, la eminetul si international cunoscutul urolog Lucan de la Cluj, s.a.m.d. de la care sa obtina bani sau alte foloase.
Sau , daca cumva v-ar bate gindul ca as face misto (desi este absolut departe de mine acest gind !) ar putea incerca pe la PS. Ciprian Cimpineanu , PS. Calinic Argeseanu , pe la IPS. Justinian Chira, ori pe la mitropolitul Teofan al Moldovei , ori pe la IPS. Teodosie Tomitanul .... ca sa va convingeti cam cum vad atit laicii cit si vladicii asemenea cazuri .
Eu personal cred ca ajutorul se face cu mila celor saraci , cu putinul vaduvei si nu de la bogatul sau filosoful zilei . Dar sa nu uitam ca degeaba ii pui in mina celui bolnav pastila pe care trebuie sa o bea spre insanatosire , dacac nu ii dai si apa necesara ! Altminteri nu se face mare lucru . Sau altfel zis, daca nu se face pina la capat lucrarea, milostenia , atunci , ce folos ?


In al doile rind : conform legislatiei , orice interventie chirurgicala se face la vedere si in locuri publice special amenajate(adica spitale) . Aceste locuri sunt prevazute cu documente medicolegale in consecinta .
Adica, fiecare bloc operator, fiecare sala , are prevazuta condica de interventii chirurgicale (document medicolegal absolut obligatoriu) in care sunt trecute f. multe manunte despre pacient si boala , despre tehnica operatorie care s-a practicat, despre evolutia pacientului in cursul interventiei,etc .
Daca interventia are loc si ca atare acest registru va fi completat pt un pacient , atunci interventia devine publica , adica este o dovada ca s-a efectuat , ca a exista asa ceva . Daca asa ceva a existat , insemneaza ca toate manoperele medicale vor intra in evidenta contabila a sectiei si vor fi taxate baneste .
In concluzie , cineva, va trebui sa plateasca aceasta interventie si tot ce s-a cheltuit anterior (pregatitor), in timpul si dupa aceasta. Ca acel cineva este casa de sanatate, o firma privata de asigurari medicale , o persoana privata ... aia este altceva , dar de platit trebuie sa plateasca cineva .
Cu alte cuvinte sa stiti ca nu exista nici un doctor care sa zica , asa din bonomia lui, ca , hai , ba, ca operatia asta ti-o fac eu asa, pe Ne-Ve, ca sa nu platesti pt. ca esti sarac . Nu exista varianta aceasta !
Aaaaa, ca se gaseste un doctor care iti spune sa vi la el ca nu te costa nimic (pt. o persoana care este neasigurata sau care in general nu poate beneficia de asigurarile de sanatate) si ca te face bine , da exista , dar el apoi , fara sa mai stie cineva , trebuie sa acopere din buzunarul lui sau al altor prieteni toate costurile medicale .
Adica, si pt. interventia chirurgicala trebuiesc gasiti alti bani !
De unde ? Cine poate sti ?

Dar cred ca daca cineva are bunavointa si mai ales tragerea de inima si intra numai pe firele care apar postate normal pe interfata de pornire , si intrind pe fiecare din ele apoi si contacteaza toti userii care sunt participanti la palavrageli si le cere sa binevoiasca ca macar 10 lei sa doneze pt. operatia acestei copile , cred ca se pot stringe 5.000-8.000 de lei .
Adica, daca un adapost omenesc nu ii putem da , macar , macar, sa poata fi operata fata !

Insa , sa ne fereasca Dumnezeu , precum a fost in alte situatii de ajutor colectiv, de imprejurarea in care am putea face totusi ceva, sa facem , iar apoi sa aflam amanunte nefavorabile mamei , oricare ar fi acestea !

Asta este parerea mea despre acest caz si despre eforturile de pina acum de intr-ajutorare


NB: Cu 12-13 ani in urma eu am parcitipat (dupa o cercetare amanuntita si colectiva) la stramutarea unei famnilii cu 6 copii si f. nevoiasa de la Petrosani undeva in judetul Teleorman (acolo am gasit oportunitatile), la tara .
Li s-au cumparat casa, frigider, televizor, aragaz, butelii pt. aragaz, masina de spalat si in general , tot ce le era necesar (noi noute sau de la second), li s-au donat cearceafuri , perne, plapumi, paturi, cuverturi, haine , perdele, draperii, mobila, linguri, farfurii, oale si cratite, etc, etc.
Li s-a botezat un copil nou nascut iar ei au revenit la ortodoxie dupa ce cersitul prin biserica neoprotestanta a incetat.
Au fost imbracati si echipati copii de scoala si trimisi la invatat , li s-au cumparat o jumatate de hectar de pamint pt. nevoile de trai si apoi li s-au dat drumul in viata .
Dupa citiva ani , sfirsitul povestii nu a fost dupa cum luptasera milostivnicii, ci exact pe dos !
Nu era luna sa nu mai indrasneasca sa ceara cite ceva, sa mai doreasca si altceva, sa se mai vaite ca nu pot face ceva , pina cind incet-incet a inceput sa-si vinda de prin casa, sa nu mai vrea sa munceasca cu ziua la cimp sau la oras si sa-si aduca aminte ce dulce era viata de cersit si manglit cite ceva, de vaicarit pe la oficialitati... si cite si mai cite !
A fost o experienta tare trista ! De f. multe ori imi vine in minte !