[antiecumenism]

În prealabil postat de Ekaterina

Eu consider tratamentul homeopat mai degraba periculos decat apa chioara.

-asa este !

Homeopatia şi vrăjitoria (magia simpatica)

"Atunci când se obţin vindecări fără vreo explicaţie cauzală accesibilă ştiinţific, ba, mai mult, imposibil de elaborat, din punct de vedere ştiinţific şi logic, aşadar în condiţii care contrazic ordinea firească a lucrurilor (cauzalităţile proprii lumii materiale), iar contextul arată că nu este vorba despre o minune, omul credincios este în drept să-l suspecteze pe vindecător de vrăjitorie (conlucrare, conştientă sau nu, cu demonii). Se poate spune, aşadar, şi despre homeopatie că ar fi vrăjitorie, iar această perspectivă este dificil de combătut, având în vedere o serie de elemente, dintre care vor fi examinate, pentru început, asemănările conceptuale şi/sau practice dintre homeopatie şi magia simpatică.


Vom ignora deosebirea artificială dintre magician (cel care intră în contact cu supranaturalul pentru a obţine anumite efecte benefice) şi vrăjitor (care intră în contact cu supranaturalul în scopuri percepute ca antisociale), adoptată de către unii antropologi
Cei doi termeni vor fi consideraţi sinonimi, la fel ca şi magie (fie aceasta considerată, de către unii, ca separabilă în „albă” şi „neagră”) şi vrăjitorie, conform perspectivei ortodoxe, care nu separă lucrarea cu duhurile în benefică şi malefică, aceasta neavând cum fi decât dăunătoare, pe plan duhovnicesc.
-asemănarea dintre teoria şi practica homeopatiei şi principiul şi aplicaţiile magiei simpatice trec dincolo de cea terminologică.Aidoma unor forme de magie simpatică tradiţională, homeopatia se bazează pe îndepărtarea unor fenomene (simptome) prin utilizarea unor mijloace mimetice (remediile, capabile să inducă simptome similare cu cele pe care le vindecă).
-Ideea că homeopatia este practicată de oameni de diferite religii nu este câtuşi de puţin incompatibilă cu perspectiva conform căreia homeopatia este o formă de magie. Împlinirea actului vrăjitoriei nu ţine de voinţa omului decât în ceea ce priveşte îndeplinirea ritualului vrăjitoresc (persoana putând fi sau nu conştientă de faptul că ceea ce face este vrăjitorie), în rest antrenează voinţa şi lucrarea îngerilor căzuţi şi are loc indiferent de raportarea subiectivă a persoanei la actul în cauză. Demonii de-abia aşteaptă să vină şi vin, odată chemaţi, indiferent ce crede despre ei şi despre toată povestea cel care a îndeplinit ritualul. Există vrăjitori iniţiaţi, implicaţi în colaborarea cu demonii în urma unei alegeri conştiente, dar există şi vrăjitoria practicată de către înşelaţi (persoane amăgite de către demoni, care ajung să nutrească idei neortodoxe despre existenţă şi impresii false despre ei înşişi, adesea considerându-se posesori ai unor capacităţi spirituale „deosebite”), sau chiar de către persoane care habar nu au că practicile pe care le adoptă sunt vrăjitoreşti.
-Parcurgând diverse Materia medica homeopate din întreaga lume, se poate constata că majoritatea zdrobitoare a remediilor au listate „simptome” reflectând influenţa duhurilor necurate în viaţa omului. Se pare că materia „dinamizată” stârneşte, în om, patimile şi îl face vulnerabil la atacuri demonice directe, rezultând manifestări pe care homeopatia pretinde că le tratează, cu ajutorul unora şi aceloraşi remedii. Remediul Acidum nitricum se asociază cu teama de boală şi de moarte, egoism, suspiciune, nefericire, nemulţumire, pesimism, depresie, iritabilitate, persoana este ranchiunoasă, răzbunătoare, încăpăţânată, răuvoitoare, nu o mişcă scuzele altora, suferă de disperare cronică, sare din somn, înspăimântată, atunci când adoarme [ Manifestări clare ale patimilor fricii şi trufiei, precum şi ale lucrării directe a demonilor.Remediul Sepia se asociază cu tristeţe profundă, plâns, indiferenţă faţă de cei dragi, manifestări de ciudă şi atitudini critice faţă de ceilalţi (efecte ale trufiei), lipsa bucuriei de viaţă, amorţeala emoţiilor şi a minţii (manifestări ale akediei, binecunoscută în patologia duhovnicească), aversiune faţă de familie şi prieteni, însoţită de teama de a fi singur(ă), mânie şi iritabilitate uşor de stârnit, teama de fantome, nebunie, sărăcie (adică, o serie întreagă de angoase de origine pătimaşă şi/sau demonică nemijlocită). Apar şi alte elemente îngrijorătoare, din punct de vedere duhovnicesc: remediul Bromium (dar şi alte remedii) este asociat cu senzaţia că cineva se află în spatele persoanei şi că, dacă aceasta se întoarce, îl va vedea pe acel „cineva” acolo. Un alt simptom curios conex unor remedii este insomnia cu oră fixă. Spre exemplu, pacientul nu poate dormi după ora trei dimineaţa. Se administrează remediul Nux vomica, după alţii merge şi Kali carbonicum, pentru aceeaşi categorie, a celor care se trezesc la trei dimineaţa, după alţii nu, fiindcă după aceştia din urmă Kali carbonicum se dă celor care se scoală în jurul orei două (nu trei) a.m. şi nu mai pot să doarmă. O astfel de simptomatologie aminteşte cel mai bine de „apucatul la oră fixă”, din limbajul popular. Că oamenii pot fi sâcâiţi de demoni, mereu la aceeaşi oră nu este deloc implauzibil, din perspectiva ortodoxăUn alt fapt bizar care se petrece cu cei care urmează tratamente homeopate este, după cum au constatat homeopaţii înşişi, afectarea stării de conştienţă, parte, alături de apariţia unor boli acute, din ceea ce s-a numit „culoarea ameliorării homeopate”. La pacienţi se pot sesiza: (…) alterarea percepţiei temporale, sărăcia limbajului, amnezia selectivă, lipsa conştiinţei de sine, caracterul holist al ameliorării şi dezvoltarea de boli acute, toate în răspuns la un tratament homeopat de succes.S-a văzut că sistemul homeopat constituie în sine o credinţă, şi anume una păgână, total incompatibilă cu Ortodoxia, aspectul ei aplicativ fiind o formă de magie simpatică. Influenţa demonică se vădeşte, în practică, în anumite reacţii ale probanţilor/pacienţilor, legate de toate patimile cunoscute Bisericii, precum şi de influenţe demonice ocazionale, directe. Pentru omul credincios şi care nu caută vindecare cu orice preţ (adică alinarea trupului cu preţul pagubei sufleteşti) o minimă curiozitate relativă la o metodă de „vindecare” la care face apel s-ar putea dovedi salvatoare, odată însoţită de decizia fermă de a renunţa la acea metodă, din momentul în care apar dubii legate de aspectele spirituale implicate. Pentru că:
“Dacă se întâmplă şi ne îmbolnăvim, e mai bine să rămânem bolnavi, decât să fim tămăduiți de nişte demoni şi să ne lepădăm de Dumnezeul nostru.
Pentru că, deşi ne tămăduiesc, în fapt, mai mult ne vatămă decât ne sunt de folos. Ei sunt de folos trupului, care oricum are să moară şi să putrezească nu peste mult timp, dar vatămă, în schimb, foarte tare sufletul, care este nemuritor.
Şi, aşa cum fac negustorii de sclavi, momind copiii cu bunătăţi (dulciuri, năut prăjit, sau multe altele), răpindu-le libertatea şi chiar şi viaţa, tot aşa fac şi demonii, făgăduind vindecarea unui mădular al trupului, dar făcându-ne să pierdem mântuirea sufletului “(Sfântul Ioan Hrisostom)

Bolnavul trebuie să se îndrepte, în Biserică, spre Hristos, Doctorul sufletelor şi al trupurilor, căutând iertarea lui Dumnezeu pentru păcatele care i-au atras suferinţa.Poate apela la ştiinţa medicală pentru alinarea suferinţei fizice şi, dacă medicina se dovedeşte neputincioasă, în niciun caz nu trebuie să recurgă la vrăjitorie, plata celui care alege suferinţa, deşi vrăjitorii i-ar fi alinat-o, fiind similară cu cea a mucenicilor:“
Ai căzut bolnav? Vin mulţi să te vadă. Unii stăruie să chemi vraci, alţii să porţi talismane, spunându-ţi că răul va fi mai mic. Tu rabzi suferinţa, temându-te de Dumnezeu, cu curaj şi cu stăruinţă, alegând să pătimeşti orice, decât să alergi la leacurile idolatrilor. Aşteptând cu stăruinţă ajutor de la Domnul şi pătimind, vei primi cununa muceniciei. Şi să nu cumva să te îndoieşti. Cum şi în ce fel, îţi voi arăta. Aşa cum un martir al lui Hristos suferă cu vitejie toate chinurile năprasnice, dar nu primeşte să slujească idolilor, aşa şi tu rabzi durerile bolii tale, ca să nu te foloseşti de nimic din cele ce sunt ale diavolului şi să nu faci cele ce-ţi porunceşte. Patimile mucenicilor sunt mai grele? Da, dar şi suferinţele tale sunt mai lungi, şi, prin urmare, biruinţa este la fel de mare. De multe ori, însă, şi o boală poate pricinui dureri cumplite. Când fierbinţeala îl face pe unul să ardă şi tare îl mai supără, iar el nici nu vrea să audă de vrăjitori, gonindu-i pe toţi care-l îndeamnă să-i cheme, nu şi-a împodobit el, oare, creştetul cu a mucenicilor cunună? “[Sfântul Ioan Hrisostom, din Cuvântul III la Epistola I către Tesaloniceni]
oana-iftime-alexandru-iftime-homeopatia-o-abordare-stiintifica-si-spirituala.