Pai eu cred ca trebuie sa facem ce a facut si fiul risipitor: sa vedem unde am gresit, sa ne pocaim din inima, sa parasim starea de pacatosenie si sa ne intoarcem la Tatal. Cred ca spovedania, dar aceea facuta sincer si cu dorinta de a nu repeta pacatele, face minuni.
O mare dorinta a bunicii a fost sa nu ii chinuiasca pe cei din jurul ei printr-o boala lunga si grea, ceva gen paralizie. Dar nu pentru ca era ea orgolioasa si nu dorea sa fie considerata o povara, dar pentru ca se gandea la ceilalti, nu voia sa ii intristeze sau sa ii munceasca (mama ei suferise muuulti ani pana s-a stins - e greu sa ingrijesti un om care e aproape o leguma, care nu se poate misca singur nici pana la baie... ), cred ca se si ruga pentru treaba asta, in ultimii ani. Si Dumnezeu i-a indeplinit dorinta, de unde reiese ca trebuie sa ne rugam pentru lucrurile care nu stau in puterea noastra.
Pe de alta parte, sa stii ca ce ai enumerat tu, serviciu, copii, familie, gospadarie, bani, toate acestea nu dau implinirea si cred ca ai destule exemple in jurul tau in care oameni care, daca e sa judecam dupa aceste standarde, au de toate, dar nu se simt nicidecum fericiti sau multumiti. Acestea sunt criterii de implinire in viata sociala, nu in cea spirituala.
Fallen, te rog eu mult sa nu cazi in deznadejde! Dumnezeu e milostiv si nu considera pe nimeni o povara, nici macar pe fiul risipitor care si-a cheltuit averea traind dupa cum il ducea pe el capul ca e mai bine.
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
|