Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Daca lucruri ca acestea nu sunt din cauza ca nu am vrut, ci din cauza ca nu am putut, cum ar fi, de exemplu, o neputinta trupeasca, atunci nu avem vina, iar ceilalti crestini apropiati noua ar trebui sa vada in noi o sansa pentru mantuirea lor.
Insa, daca asemenea lucruri sunt din cauza lenei, atunci se cuvine amintit ca lenea este pacat capital. Chiar daca e cel mai cu chip uman cap al balaurului cu sapte capete.
Sa raspundem la invitatia pe care preotul ne-o face la fiecare Sfanta Liturghie: cealalta parte a vietii noastre lui Cristos sa o dam.
|
Nu e neaparat lene, doar ca intervine un soi de depresie atunci cind vedem ca incercam si nu reusim sa realizam ceva, chiar si cand (sau poate mai ales) nu depinde de noi.
Numai sa nu fie o greseala atunci cand vrem sa I-o dam si pe asta (adica credem ca asta facem), in loc sa ne dedicam aproapelui. - adica singura modalitate de a-L multumi pe Dumnezeu (am fost gol si m-ati imbracat...etc)
Adica sa credem ca-l multumim pe Dumnezeu mergand la biserica, fiind credinciosi, neiubind banii si placerile desarte, pacatele, dar nesocotiond astfel nevoile si dorintele aproapelui ( cu conditia ca 'aproapele" sa nu-si doreasca tocmai asta, sa traiasca in pacat si noi sa-i fim alaturi si sa-l ajutam).