Ridicarea anatemelor in anul 1965 nu cred ca a fost doar o chestiune protocolara. Reactiile pe care le-a starnit au fost prea puternice.

<<De la calcarea unor randuieli canonice si practici traditionale, s-a ajuns la schimbarea constitutiei Bisericii. Biserica papala incepuse sa evolueze spre monarhie bisericeasca, cu lege proprie, care era vointa papei. Un demers contemporan salutar a fost ridicarea concomitenta a anatemelor pe 7 decembrie 1965 de catre papa Paul al VI-lea si patriarhul ecumenic Atenagora I.>>

http://www.crestinortodox.ro/diverse...054-96495.html


<<Primul pas in apropierea dintre cele doua Biserici, cu un bogat trecut istoric, s-a facut intre 4-6 ianuarie 1964, la Ierusalim, cand a avut loc intalnirea dintre Sanctitatea Sa Athenagoras (1949-1972), Patriarhul ecumenic al Constantinopolului si Papa Paul al VI-lea (1963-1978).

A urmat actul istoric deosebit de semnificativ care a schimbat reluarea relatiilor dintre cele doua Biserici : ridicarea in mod oficial a anatemelor aruncate in 1054, de catre cei doi Intaistatatori de Biserici, in 7 decembrie 1965. De atunci, cele doua Biserici nu s-au mai considerat schismatice (cu toate ca urmele schismei nu pot sa dispara de la sine) cu toate ca Bisericile au ramas separate.
Pe parcurs, reprezentantii celor doua Biserici, in diferite ocazii, au afirmat ca ortodocsii si catolicii nu mai au motive sa se dusmaneasca sau sa se respinga, ci trebuie sa-si concentreze eforturile in refacerea unitatii pierdute.
Asa s-a ajuns la concluzia ca doar dialogul este singura cale in pregatirea refacerii unitatii crestine, dar dialogul trebuie sa presupuna dragoste si adevar, pentru a duce la o unitate vizibila si viabila.
Ca aceasta unitate a Bisericii crestine s-a cautat dupa 1054 este un lucru cert, insa imprejurarile istorice au impiedicat realizarea acestui act. Astfel, voindu-se unitatea Bisericii, s-a stabilit inceperea unui dialog intre cele doua Biserici, a unui dialog oficial care sa aiba la baza sa dorinta de unitate.>>

http://www.patriarhia.ro/ro/relatii_...estin_6_5.html


<<O cotitură esențială în viața Bisericii se petrece în 1964 când, prin sfidarea Sfintelor Canoane, patriarhul ecumenic Athenagoras se roagă la Ierusalim împreună cu Papa Paul al VI-lea iar mai apoi, pe 7 decembrie 1965, aceștia procedează simultan la “ridicarea Anatemei de la 1054”. Anatema “ridicată” fusese rostită împotriva ereziei papale pentru a proteja Ortodoxia de învățăturile blasfemiatoare ale acestei erezii care conducea la pierzare. Din păcate, această “ridicare a Anatemei de la 1054” nu survenea în urma întoarcerii romano-catolicilor la credința cea adevărată, ci era simptomul apostaziei celui ce procedase la un asemenea gest. Prin “ridicarea” anatemei, Athenagoras procalama în mod oficial că Papa și adepții lui fuseseră alungați din Biserică pe nedrept, că Biserica susținuse până atunci în mod eronat că învățătura papistă era eretică, și declara că papalitatea era defapt ortodoxă. În ciuda a ceea ce ar fi fost de așteptat din partea lor, clericii patriarhiei ecumenice susțin această poziție și afirmă că înlăturarea anatemelor reciproce este un gest firesc, canonic și necesar. Bisericile oficiale se alătură mai mult sau mai puțin tacit acestei poziții. Câteva schituri și mănăstiri din muntele Athos întrerup pomenirea patriarhului ecumenic. Vocile critice vin din partea bisericilor tradiționale neoficiale, însă sub slab popularizate și mediatizate.
În acest context critic, Domnul l-a ridicat pe sfântul mitropolit Filaret să explice ortodocșilor ecumeniști care este esența pericolului în care se aruncă aceștia.>>

(Sfântul Mitropolit Filaret al Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora)

http://ortodoxianecenzurata.wordpres...-din-diaspora/