<<Īmpotriva antagonismului si separatismului īntre catolici si ortodocsi, au intervenit, īn ultimii ani, schimburi de scrisori oficiale īntre reprezentantii celor doua Biserici, mesaje si alte actiuni de apropiere, īn vederea realizarii unui dialog. Īn dorinta manifestarii unei atitudini de buna īntelegere reciproca, Patriarhul Ecumenic din Constantinopol a consimtit sa fie reprezentat prin observatori la Conciliul Vatican II, din 1964. Acest fapt a stīrnit critici din partea unor episcopi ai Bisericilor Ortodoxe, īn special din Grecia. Tot īn 1964 a avut loc īntīlnirea de la Ierusalim, īntr-o atmosfera de dragoste crestina, dintre papa Paul al VI-lea si patriarhul ecumenic Athenagoras. De asemenea, o delegatie catolica a fost trimisa la Moscova cu ocazia celebrarii a 50 de ani de la īnvestirea, ca episcop, a fostului patriarh Alexis. Au atras apoi atentia vizitele protocolare pe care le-au facut cei doi capi ai Bisericii despartite: patriarhul Athenagoras, la Roma, si papa Paul al VI-lea, la Constatinopol, preum si darurile simbolice pe care si le-au dat: un potir, semn al unitatii euharistice, si un felon episcopal, semn al unitatii sacerdotale.
Tentative pentru apropierea celor doua Biserici au fost īncercate īn ultimile decenii, cu buna intentie, de Biserica Ortodoxa. Prin īnvoirea reciproca dintre papa Paul al VI-lea si patriarhul Athenagoras, s-au ridicat īn anul 1965 la Roma si Constantinopole, anatemele reciproc pronuntate cu ocazia Schismei din 1054. A fost un fapt epocal. Dar surpatura adīnca ce s-a format īntre Occidentul catolic si Orientul ortodox nu s-a putut īnchide doar prin ridicarea anatemelor.>>
(Mihai Urzica, Ortodoxia si ecumenismul)
http://www.angelfire.com/linux/viata...ie_urzic2.html
<<Mai semnificative si mai neintelese apar insa urmatoarele declaratii din cuprinsul aceluiasi comunicat oficial: iata ca schisma a fost abolita si inca in cea mai surprinzatoare forma, la 7 decembrie 1965 (data ridicarii anatemelor care fusesera pronuntate reciproc in 1054).
In acest fel, totul a revenit automat la starea anterioara a anului 1054. Iar in continuare se adauga: de ce nu revenim automat si la Potirulcomun, avand in vedere ca in 1054 nici un obstacol mai grav nu s-a ivit, in timp ce diferentierile existente se reduc in mod constant.(18)
Cuprinsul acestui comunicat suprinde in mod neplacut. In primul rand, atat timp cat se mentin importante deosebiri dogmatice, canonice si cultice, schisma nu a fost deloc abolita, ci doar anatemele ridicate, schisma continuand sa existe ca o stare de fapt. In al doilea rand, nu s-a putut reveni la starea anterioara anului 1054, atat timp cat datele problemelor teologice si eclesiastice dintre cele doua Biserici nu mai sunt aceleais ca inainte de 1054, ci mult mai grave si mai greu de reconciliat. In mod curios se sustine ca, de la 1054, nici un obstacol mai grav nu s-a ivit in calea acestor Biserici, cand, in realitate, o serie de dogme noi, condamnate de Biserica Ortodoxa, au fost insusite de Biserica Romei, ca si numeroase abateri, al caror numar creste mereu, si nicidecum nu se reduce in mod constant.
Atitudinea foarte concilianta a fostului patriarh Athenagoras fata de Roma a produs reactii regretabile. Astfel, trei episcpi din Grecia, care au refuzat sa-l pomeneasca pe patriarh la ectenii au fost demisi, ceea ce a dus la nemultumiri si mai mari din partea clerului si a credinciosilor. Pe de alta parte, conducerea revistei Ortodoxos Typos, de atitudine integrista, in frunte cu arhimandritul Haralambos Vasilopoulos si cu un grupde sase colaboratori, sa trebuit sa compara in fata unui tribunal corectional din Atena, invinuiti ca instigatori ai unei miscari de opozitie fata de Biserica Greaca pe care au acuzat-o de tendinte protestante si de atitudine prea liberala in actiunea ecumenica. Masoneria si-a ridicat astfel capul.
Divergentele de pareri ale Scaunului Ecumenic erau datorate si faptului ca raspunsul patriarhal, din 1971, la mesajul papei, ii considera pe ortodocsi deopotriva de raspunzatori cu catolicii pentru gravul pacat al despartirii. In mod categoric si fara nici o rezerva, documentul declara: NOI am devenit straini fata de dragostea mutuala. NOI am urmat un drum negativ care a condus la separare(...). Sa ne caim si sa revenim din Orient si din Occident, la vechea unitate fericita a Apostolilor si a Parintilor.
Printr-o asemenea autocritica, este direct acuzata Biserica Ortodoxa ca a inteles sa ramana intransigenta in apararea adevaratelor dogme si nu a cedat ereziei!
Datorita tendintelor prea liberale de unire, manifestate fata de Roma, atat de fostul partiarh Athenagoras, cat si de Biserica Greaca, s-a produs o mare sciziune in randurile credinciosilor greci. Foarte multi, nemultumiti de atitudinea adoptata de ierarhie, au parasit Biserica oficiala de sub primatul arhiepiscopului Hyeronimus si au trecut in randurile stilistilor - adeptii vechiului calendar - care reprezinta traditia intransigenta a Ortodoxiei. Ca urmare, stilismul, recunoscut ca o Biserica independenta de sine statatoare, a ajuns sa detina in Grecia zece episcopate, cu un total de 1,5 milioane de credinciosi.>>
(Ortodoxia si internationalismul religios, Cap. I, Ortodoxia si ecumenismul, Mihai Urzica))
http://www.geocities.ws/vestitorii/o...alismul10.html