Scrisoarea Sfântului Ignatie către o cucoană care nu accepta că sunt „mulți chemați, puțini aleși” și că aleșii sunt tocmai adevărații ortodocși
Ce spectacol vrednic de plâns si de plâns în hohote: creștinii care nu știu în ce constă propriu zis creștinismul! Privirea noastră întâlnește acest spectacol neîncetat; rareori vedem câte o excepție, rareori putem întâlni în numeroasa gloată a celor ce se numesc creștini, unul care e creștin nu doar cu numele, ci și în fapt.
Întrebarea pe care o puneți dumneavoastră a devenit o întrebare obișnuită astăzi: „De ce să nu se mântuie”, întrebați dumneavoastră, „
păgânii, mahomedanii si așa numiții eretici. Printre ei se găsesc oameni cât se poate de buni. A-i pierde pe acești oameni buni ar fi contrar milei lui Dumnezeu.”… Mai mult, aceasta e contrar chiar rațiunii umane sănătoase! Doar ereticii sunt si ei creștini. Să te socoți mântuit iar pe membrii altor credințe – pierduți, este o nebunie, este o trufie fără margini!” Mă voi strădui să vă răspund cât se poate mai scurt.
-
Creștinilor! Voi vorbiți despre mântuire dar habar nu aveți ce este mântuirea, de ce au nevoie oamenii de mântuire și, în sfârșit, nu-L cunoașteți pe Hristos – singurul mijloc al mântuirii noastre! Iată adevărata învățătură despre acest obiect, învățătura Sfintei, Universalei Biserici:
Mântuirea constă în restituirea părtășiei cu Dumnezeu. Această comuniune a fost pierdută de întregul neam omenesc prin căderea în păcat a proto-părinților. Tot neamul omenesc e o categorie de ființe pierdute. Pieirea este domeniul tuturor oamenilor, atât a celor virtuoși cât și a răufăcătorilor. Ne zămislim în fărădelegi, ne naștem în păcat. „Voi pogorî la fiul meu, plângând, în iad” zice sfântul patriarh Iacov despre el însuși și despre sfântul său fiu Iosif, cel cast și minunat. Coborau în iad, după sfârșirea pribegiei pământești, nu doar păcătoșii ci și drepții Vechiului Testament. La atâta se limitează puterea faptelor bune omenești. Acesta e prețul virtuților firii noastre căzute! Ca să se refacă comuniunea omului cu Dumnezeu sau, cu alte cuvinte, ca omul să obțină mântuirea era necesară răscumpărarea. Răscumpărarea neamului omenesc a fost săvârșită nu de un înger, nu de un arhanghel, nu de vreo ființă și mai înaltă dar mărginită si creată – ci a fost săvârșită de însuși nemărginitul Dumnezeu.
Pedepsele – partea neamului omenesc, au fost înlocuite cu pedeapsa luată de El; lipsa meritelor omenești a fost înlocuită de vrednicia lui infinită. Toate faptele bune omenești neputincioase, pogorâtoare în iad, au fost înlocuite cu o singură faptă bună, plină de putere: credința în Domnul nostru Iisus Hristos. Când iudeii L-au întrebat pe Domnul: „Ce să facem ca să facem lucrurile lui Dumnezeu” Domnul le-a răspuns: „acesta este lucrul lui Dumnezeu, să credeți în Cel pe Care l-a trimis El” (In. 6, 28, 29).
Un singur lucru bun ne e necesar pentru mântuire: credința; dar credința ca lucrare. Prin credință, numai prin credință, putem intra în comuniune cu Dumnezeu, prin mijlocul tainelor pe care ni le-a dăruit El.
În deșert dar, si cu păcat cugetați și ziceți că oamenii buni dintre păgâni si mahomedani se vor mântui, adică vor intra în comuniune cu Dumnezeu !…
Nu !… Biserica a recunoscut întotdeauna că există un singur mijloc de mântuire: Răscumpărătorul! Ea a recunoscut că cele mai mari virtuți ale firii căzute pogoară în iad. Dacă drepții adevăratei Biserici și făcătorii de minuni care credeau în Răscumpărătorul ce urma să vină, pogorau în iad, cum vă închipuiți că păgânii și mahomedanii care nu au cunoscut si nu au crezut în Răscumpărător vor căpăta mântuirea numai pentru că ei vi se par dumneavoastră drăguți și buni, când mântuirea nu se obține decât printr-un singur, vă repet, un singur mijloc și acesta este credința în Răscumpărător!
complet aici:
http://ortodoxiesaumoarte.wordpress....tii-ortodocsi/
recomand si:
Cuvântul Sfântului Ignatie Briancianinov – Despre citirea Evangheliei, a Sfintilor Parinti si despre pazirea de cartile care cuprind invataturi mincinoase