[dobrin7m]

"6. Obiceiurile rele, au băgat în creştini înşelăciuni păgâneşti

Fiindcă aceste reforme şi obiceiuri rele, sunt asemenea cu aerul cel stricat şi purtător de
moarte. Pentru aceea, precum cei ce respiră aerul cel purtător de moarte şi vătămat, întâi ei se
molipsesc şi mor, şi după aceasta, molipsesc şi pe câţi se apropie de dânşii şi le pricinuiesc
moarte; într-acest fel si câţi urmează relelor obiceiuri şi reformelor, ei întâi se strică sufleteşte,
apoi strică şi pe cei ce le urmează lor, măcar că nu simt; aşa hotărăşte Marele Vasile: „Precum
la satele cele molipsite de boale, aerul cel respirat, pe ascuns bagă boala în locuitorii cei de
acolo; aşa şi obiceiul ruşinos, mari răutăţi bagă în suflet, deşi omul nu simte îndată vătămarea"
(pag. 92, tom. I, al Octateucului). Aceste din urmă rele obiceiuri şi reforme, au băgat înlăuntrul
sfintei vieţi creştineşti, superstiţiile si înşelăciunile, pe care le au necredincioşii şi păgânii. Şi
oare, nu este, fraţii mei, înşelăciune păgânească a zidi creştinii cei de astăzi case mari cu ziduri
înalte, strujite cu meşteşug, zugrăvite pe dinafară şi măreţe la privire? Pentru aceasta şi
dumnezeiescul Hrisostom mustră pe creştinii care zidesc case strălucite, zicând: „Să nu fim
nesăţioşi şi nemulţumitori; să nu căutăm case strălucite; căci, suntem călători şi nu stătători.
De aceea, dacă cineva a cunoscut că viaţa aceasta este ca o cale şi oştire; sau cum ar zice
cineva, oaste trecătoare, nu va căuta case strălucite şi împodobite" (Cuv. 23, la cea către Efes).
Si Solomon zice: „Cel ce-şi face casă înaltă, caută sfărâmare" (Pild. 17, 17)
Nu este obicei păgânesc a se împodobi creştinii, — atât bărbaţii cât şi femeile — afară
de cuviinţă cu haine strălucite şi scumpe? cu luxoase încălţăminte, cu aurării, cu argintării şi cu
giuvaere? Nu este obicei păgânesc să clevetească creştinii, să jure strâmb şi să se pârască unul
pe altul? Nu este obicei păgânesc a juca creştinii cărţi, cube, dame şi alte jocuri de acest fel si a
bârfi, a glumi şi a râde? Nu este păgânesc obicei şi a se unge creştinii cu mirosuri si a tine la ei
parfumuri si mirosuri ca să miroasă? Nu este obicei păgânesc, a se desfăta şi a se îmbuiba
creştinii, cu atâtea feluri de mâncări prea gustoase?
Şi ca să zic în scurt, nu sunt mai toate obiceiurile creştinilor de acum întocmai cu
obiceiurile necredincioşilor si ale păgânilor? Nu joacă şi cântă si vorbesc măscări creştinii ca şi
necredincioşii. Nu aleargă la vrăjitori şi la vrăjitoare ca să le ghicească, şi fac flecarii şi poveşti
ca si păgânii? Nu se vrăjesc creştinii de către cei de altă credinţă, si poartă baiere spre păzirea
lor, şi nădăjduiesc în acestea întocmai ca necredincioşii păgâni? Nu se duc de privesc la teatre, la circuri, şi la sporturi, ca şi neamurile? O vai
de noi! Şi unde este acum un alt Ieremie, să plângă pe creştinii cei de acum, după cum a plâns,
oarecând pe Evrei, şi să zică pentru ei cuvintele acelea: „Cum se va negri aurul? schimbase-va
argintul cel bun? vărsatu-s-au pietrele, cele sfinte la începutul tuturor ieşirilor. Fiii între vase
de lut, care sunt lucruri de mâinile olarului?" (Plan. 4, l, 2). Adică, cum s-a negrit aurul? cum
s-a schimbat argintul cel curat? cum s-a aruncat în drumuri pietrele cele de mult preţ si sfinte?
Cum fiii cei de aur ai Sionului s-au făcut ca vasele cele de lut ale olarului!

Şi în adevăr, păgânii cei necredincioşi, se cădea să imiteze obiceiurile cele bune ale creştinilor,
iar nu din contră, creştinii să urmeze amăgitoaarele obiceiuri ale păgânilor. Pentru că
neamurile sunt aramă şi plumb; iar creştinii sunt aurul cel curat şi argintul. De aceea, precum
se spoieşte arama şi plumbul cu aur, şi prin spoirea lui se străluceşte şi se face frumos; aşa se
cădea şi păgânii să se înfrumuseţeze şi împodobească de la cinstitele şi Sfintele obiceiuri ale
vieţii creştinilor. Dar acum, vai! se fac toate din contră; creştinii cari sunt aurul cel curat, se
afumă de la sluţenia aramei şi a obiceiurilor celor păgân eşti; argintul se face plumb, pietrele
cele de mult preţ, se fac pietre necinstite, şi cei cari strălucesc după credinţă ca zăpada şi ca
laptele şi ca lumina, se fac, din vieţuire, şi din fapte, ca nişte funingine şi cărbuni negri. Pentru
aceasta plângând iarăşi Ieremia zicea: „Curăţitu-s-au cei sfinţiţi ai mei mai mult decât zăpada,
luminatu-s-au mai mult decât laptele, închegatu-s-au mai mult decât piatra safirului smulgerea
lor. Intunecatu-s-au mai mult decât funingimea chipul lor nu s-au cunoscut întru ieşiri. (Plan.
4; 7-8). Iar proorocul David: „Si s-au amestecat între păgâni şi au deprins lucrurile lor" (Ps.
105, 34)."