[dobrin7m]

As dori sa va spun ca multe din faptele prezentate noua, si invatate in era comunista la istorie in scoli, au fost falsificate din dorinta de a falsifica istoria si de a ne prepara pe noi viitori comunisti atei. Tatal meu fie iertat avea o vorba, e cam laica ea asa, insa are un sambure de adevar. La noi oamenii adevarul este intotdeauna la mijloc.

"Maiorul Magistrat era un exemplar tipic al lumii pe care o înfruntam. Provenind dintr-o familie cu năravuri dubioase, ambiţiosul tânăr a ajuns magistrat militar. S-a remarcat în faţa superiorilor săi prin servilism şi prin abilitatea cu care ticluia procesele. Când în noiembrie 1938, la Tâncăbeşti, 14 oameni au fost strangulaţi, apoi aruncaţi de-a valma într-o groapă şi arşi cu acizi tari pentru a nu mai fi recunoscuţi, călăii şi-au amintit că nu au invitat şi un procuror care să constate că cei 14 „au încercat să evadeze în pădure şi în lupta ce s-a încins cu paznicii au fost împuşcaţi”. Cine putea să se preteze la acest joc funest? Maiorul Magistrat. Aşa a început marea lui carieră. A fost adus imediat la Jilava şi în atmosfera de teroare şi groază i s-a spus ce avea de facut - şi a făcut-o fără murmur şi fără şovăire. Iar atunci când unul dintre plutonierii care ucisese prin strangulare a fost cuprins de regrete şi a făcut o criză de nervi, ţipând cât îl ţinea gura că a omorât om nevinovat, Maiorul Magistrat l-a bruscat şi cu ameninţări l-a determinat să semneze o declaraţie conform tipicului făurit de asasini. Atunci Maiorul îl slujea pe regele detracat şi criminal şi pe a sa clică iar după căderea lor de la putere a intrat în serviciul lui Eugen Cristescu - şi acesta un om nefast.
În 1941 a fost un conflict între legionari şi mareşalul Antonescu, terminându-se cu victoria mareşalului. Eugen Cristescu a apelat din nou la maiorul Magistrat, căci îi trebuiau acte de acuzare zdrobitoare. Nefiind mulţumit numai cu faptele - deşi au existat unele fapte regretabile, abuzive ori criminale - au înscenat pur şi simplu odioasa ucidere a 30 de evrei, spânzuraţi chipurile de cârlige la abatorul din Bucureşti. N-a existat de fapt această acţiune criminală, respingătoare şi hidoasă, dar Maiorul Magistrat a întocmit actele de acuzare pe baza unor copii de fotografii trunchiate. În virtutea acestor „documente”, el a murdărit sufletul românesc cu o crimă abjectă şi a degradat justiţia cu o înscenare grosolană. Dar evreii ştiu bine că nu au existat crimele de la abator.
Pornit pe această pistă, Maiorul Magistrat a mai redactat un proces verbal fals, căci un biet ostaş român care a murit în flăcările unei maşini incendiate a fost prezentat ca o victimă peste care legionarii au turnat petrol şi i-au dat foc.
Acesta era Maiorul Magistrat, comandantul militar din Aiud, trimis cu misiunea de a ne distruge." Intoarcerea la Hristos - Ioan Ianolide