[sophia]

Eu nu sunt pro-avort. Iubesc copiii.
Si totusi exista anumite probleme pe care nu le inteleg si nu m-as putea pune in locul altei persoane.

Exista atea cazuri individuale.

Mai intai nu inteleg ceva: parintii carora Dumnezeu le da copii cu probleme or avea pacate de ispasit, dar copiii ce vina au? De ce ii trimite Dumnezeu in halul acela?

Sunt handicapuri si boli mai usoare, cu care se poate trai totusi cat de cat normal (un orb, sau un surdo-mut).
Dar sunt boli si handicapuri oribile. Acesti copiii se chinuiesc, nu au o viata normaa si candva pleaca parintii lor si cine ii mai ingrijeste? Ajung in camine, vai de mama lor.

Societatea de azi (pretutindeni) nu este inca nici acum pregatita sa preia astfel de oameni. Sunt priviti cum se stie, nu exista gradinite si scoli speciale, nu sunt sprijiniti parintii, etc.

Am vazut parinti cu astfel de copii.
Nu stim noi ce este in sufletul lor si al copiilor.
Am vazut si copii (la televizor) care se simteau atat de rau si marginalizati si neputinciosi incat isi doreau sa nu fi fost adusi pe lume, sa moara. Educatia? Copiii aia isi doreau sa arate si ei ca ceilalti, sa duca o viata normala.
Oare ce educatie trebuie sa le dai? Ce trebuie sa-i inveti ca sa reziste?
Nu toti au taria sufleteasca, nu toti sunt la fel.

Poate o intrebati si femeia de pe forum (d-na Bogman parca o chema) care si-a pierdut de curand fata handicapata, ce viata au dus si ea si fata si restul familiei. Oare cum o fi educat ea pe fata ei handicapata si bolnava si ce-i spunea?

In general nimeni nu-si doreste sa avorteze, iar daca iti doresti un copil, nici atat. Dar eu nu stiu ce simte si poate fiecare.
Sa ai puterea sa ingrijesti ani, zeci de ani astfel de copii, neglijandu-te pe tine, si poate si pe alti copii sanatosi. Sa nu ai cum sa ajuti acest copil chinuit.

Nu stiu, poate sunt femei care avorteaza ca sa le fie lor bine.
Nu stiu daca in cazul unui copil handicapat/bolnav egoist este sa vrei sa-i aduci pe lume sa se chinuiasca/moara, sau sa nu-i faci.
Nu poti sa intrebi copilul. Nu stii parerea lui. Aici este problema mea.

Vad ca aici este multa lume care este impotriva medicilor cu toata puterea.
Si ma intreb atunci de ce se mai duc la ei.
Nu vor sa tina cont de indicatiile si parerea lor.

Eu nu stiu. Explicatiile voastre ma chinuie. Pe de o parte le inteleg, sunt de acord, pe de alta parte imi vine sa va zgaltai.

Hai ca Dobrin a povestit caz din familia ei si cu pruncul ei. Dar in rest nu ati trecut prin situatia de a avea un copil.

Mai intai rugati-va sa va dea Dumnezeu sa nu aveti de luat o asa decizie, sa va dea un copil, sau mai multi, sanatosi.

Si pe urma cred ca cel mai bine este sa ne gandim bine inainte de a face copii.
Sa mergem sa ne controlam genetic. Sunt situatii de nici nu stim ce purtam in noi. Doamne fereste. Noi suntem sanatosi, dar purtam anomalii genetice sau cromozomiale. Si sa ne punem din vreme intrebarea.

Da, medicii mai gresesc, Dumnezeu ne ajuta. Dar noi chiar n-avem nici o raspundere, nimic de facut?

Sunt impotriva avortului, clar. Dar in situatii de boala, sau handicap, sau viol nu pot sa ma pun in pielea altuia.
Fiecare trebuie sa decida pentru sine si copilul sau.
Pe mine ma doare sa vad copii bolnavi, sau handicapati.