@sophia:
Nici în caz de viol sau de boli handicapante ale fătului problema nu se rezolvă ucigându-l. Violul rămâne ca atare, și trauma lui, iar ce s-a conceput este o ființă nevinovată. Ce vină are el că tatăl l-a conceput prin violență?
Femeia care-l poartă vrea să uite, și atunci recurge și ea la un act de o și mai mare violență, ucigându-și copilul. Își dă în felul ăsta iluzia că violul nu s-a întâmplat, vrea să șteargă amintirea lui, însă prin minciună și printr-o altă violență.
Tu te chinuiești din cauză că nu îți este clar că embrionul, fătul, este deja ființă vie, pui de om. Te situezi la mijloc între concepția creștină și cea atee asupra vieții, care nu consideră avortul ucidere. Asta e ceea ce te sfâșie. În momentul în care te vei hotărî pentru poziția 100% creștină vei ști foarte clar și nu te vei mai chinui.
Nu putem sluji la doi stăpâni.