Râs cu plâns balegă de mânz.
Dar mai este o problemă de lămurit la fiul cel mare rămas acasă, păi el mărturisind cu reproș că n-a primit niciodată măcar un ied ca să se bucure cu prietenii lui sărbătorind câte ceva, el s-a dovedit mult prea exagerat de ascultător deoarece neavând încredere în Tatăl său îl slujea fără suficientă dragoste și încredere, mai mult din frică superstițioasă, și atunci de aia Tatăl i-a spus că toate ale Sale sunt și ale lui deci ar fi putut liniștit să se bucure cu prietenii săi sărbătorind și jertfind câte ceva din avere căci El, Tatăl are deplină încredere în fidelitatea lui credincioasă... iar la capitolul acesta, al încrederii, iată că cel mic s-a arătat mult mai plin de încredere în Părintele său din moment ce știa cât rău și necaz a făcut slujind el iubirii sale egoiste și plină de înălțare mincinoasă de sine și cu toate astea când a ajuns atât de trist și singur, în pragul disperării, el a crezut în bunătatea părintelui și în dobândirea milei și iertării sale... deci e clar:
''Nici abuzul, nici refuzul'' și nici între ele ca vicleanool că e păcat împotriva Duhului Sfânt. (Păr.Pror.A.Boca)