Citat:
În prealabil postat de Miha-anca
Daca era pastor luteran, atunci botezul a fost inainte de intalnirea lui cu legionarii din inchisoare. Ori, inchisoarea i-a schimbat vederile cu privire la legionari si la ortodoxie. Dovada botezul, care a avut loc in inchisoare. Wurmbrandt nu scrie nicaieri despre acest botez, dar cei, care l-au botezat si l-au nasit au consemnat in amintirile lor.
Exista marturia fiului lui Wurmbrandt; atata doar, ca acesta nu a fost de fata la botez... si nici nu i s-a povestit de catre tatal sau. Sa lasam lucrurile asa cum sunt, dar noi stim ca Dumnezeu nu ia ceea ce a dat odata.
|
Faci o confuzie. E vprba de botezul la luterani. Desi nu am mai vrut sa postez si aceasta parte a botezului lui iata:
"În scurt timp W. și-a însușit ideile marxist-leniniste, care-i păreau familiare și a plecat la Moscova. Timp de doi ani a făcut o școală condusă de o evreică comunistă. Acolo studiau oameni din toată lumea, cu toții fiind pregătiți pentru revoluția din cele cinci continente, cu deosebire însă pentru cea din Europa. Chiar în timpul cursurilor a fost trimis peste Nistru, în România, cu misiuni subversive.
Când a terminat școala a avut un rol conducător în lupta ilegală a comuniștilor din România dintre 1930-1940. A fost arestat și condamnat. A executat pedeapsa la Doftana, unde se găseau cei câțiva comuniști cunoscuți în vremea aceea. Majoritatea trecuseră prin URSS. Erau muncitori. Studiau marxism-leninismul. Foloseau cu predilecție „Cursul scurt al Istoriei Partidului” de Stalin. Relațiile dintre deținuții comuniști erau înveninate și dure, căci îndoctrinarea în spiritul urei de clasă neavând acolo cum să se manifeste, se declanșa într-un conflict sângeros între „tovarăși”. Aveau bune legături cu exteriorul, chiar și cu străinătatea, primeau „ajutorul roșu” și erau bine întreținuți. Provocau curent greve și manifestații rebele. În urma unei acțiuni de protest, W. a fost pedepsit la camera H. Era o cameră umedă și rece. După câteva zile l-a cuprins disperarea și cu acest prilej a făcut prima rugăciune din viața sa. „Dumnezeule, a zis el, eu știu că Tu nu exiști, dar dacă exiști, scoate-mă de aici!”. Și a fost scos din camera H nevătămat. W. nu avea nici o bază religioasă, nici mozaică cel puțin. Era un fanatic revoluționar comunist.
Prin anul 1939 s-a îmbolnăvit de plămâni și a fost eliberat din închisoare. A locuit o vreme în casa unei familii de protestanți din regiunea Brașovului. Soția, și ea activistă revoluționară, nu era cu el. De la acei țărani simpli a luat W. Biblia și a citit-o. I se părea că intrase într-un univers binecunoscut și familiar. Țăranii nu au putut să-i dea prea multe îndrumări dar a cunoscut un evreu care era pastor creștin. Acesta a început să-i tălmăcească sensurile adânci ale Bibliei. Și era suficient un cuvânt ca W. să înțeleagă ideea în întregime, cu toate consecințele și implicațiile ei. Era atras, uimit și convins. Deci a primit să fie botezat dar botezul a fost luteran.
Mai târziu, când s-a întâlnit cu soția și și-au luat un apartament în oraș, într-o noapte W. i-a mărturisit că s-a botezat. Ea a sărit ca arsă și a strigat:
- Cum e cu putință? Spune-mi că n-ai făcut tu blestemăția asta!
El însă i-a răspuns:
- Am descoperit adevărul și L-am primit pe Hristos. Sunt creștin!
- Dacă ai făcut asta, eu nu vreau să mai trăiesc! a zis ea și a alergat la fereastră să se arunce.
Cu greu a reușit să o prindă și să o calmeze. A urmat o perioadă de insuportabilă tensiune care însă a sfârșit prin botezarea ei." Intoarcerea la Hristos
Crede-ma cand am citit acum un an aceasta carte am plans mult, si m-a marcat profund.