Citat:
În prealabil postat de kikyo_ea
Cunosc un caz in care copilul am inteles ca a fost conceput in ziua de Invire... Aceasta fetita este malformata total... e asemenea unei mumii... slaba, si foarte deformata. Nu se poate misca insa este total lucida. Tata ar fi venit beat in acea si zi... mama a ramas insarcinata. Acum fata are 20 de ani. De 20 de ani este in acest stadiu insa este ingrijita cu multa dragoste de mama ei. Incearca sa ii ofere ce e mai bun,.asemenea oricarui parinte... Aceasta este crucea acestei mame. Nu doreste moartea copilului ei, eesi se chinuieste foarte tare cu ea. Din contra vrea doar binele ei si sa ii fie alaturi cat mai mult timp. Ar trebui sa ne gadim de doua ori inainte de a decide daca e drept sau nu... Si cu un animalut de casa te straduiesti... sa.l ingrijesti sa ii oferi o bucata de paine. Cu atat mai mult cu un copil... oricum ar fi el trimis...
|
Uite cazuri din astea eu nu pot sa inteleg. De ce a stat femeia aia sa o batjocoreasca sotul. Si probabil ca n-a fost o situatie singulara?
De ce nu a plecat de acasa, la biserica undeva.
De tata nici nu mai vorbesc...
Copila asta acum ce vina are cu asa parinti?
De ce nu se gnadesc oamenii inainte sa procreeze?
Asta este primul pas totusi. Asemenea drame se pot evita.
Ma critica cineva mai sus ca lupta mea este intre biserica si ateism si cum pot sa gandesc in felul in care o fac.
Mie imi este mila de copiii acestia. Ma uit la ei si ma cutremur.
Si ba da, eu consider asta si handicap sufletesc. Ei nu pot fericiti ca ceilalti. Nu se pot juca normal, sufera prin spitale, operatii, sau mai stiu ce tratamente si chinuri. Nu pot iubi/fii iubiti sa formeze si ei o familie, sa faca si ei prunci, nu pot intelege frumusetile vietii, nu pot sa-si realizeze visuri.
Depinde boala/handicap.
Si mai apoi cand se duc parintii? Cine ii ingrijeste?
Multi sunt dati de mici in camine speciale si orfelinate.
Stiu un caz in care mama avea doi copii, iar cel mare cu mari handicapuri din cauza unei boli pe care a avut-o ea in timpul sarcinii. A devenit periculos pentru ea si fratele lui, n-a mai putut si la dat la un camin.
Un copil de violator va stii toata viata ce tata are si se va rusina. Macar de nu ar mosteni problemele lui.
Si nu stiu totusi cata iubire mai poate da o mama unui copil cu probleme si cum se poate imparti daca mai are si altim copii. Si aceia vor suferi, fiind neglijati sau implicati.
Sigur ca se invata cu timpul in situatia respectiva, dar este o trauma si pentru ei pentru toata viata.
Si ei vor avea frica sa faca la randul lor copii, sa nu se repete istoria.
De asta exista medici geneticieni...
Si ma intreb ceva:
Adineauri am citit pe alt fir cata mila au oamenii de animalutele lor de casa. Decat sa le vada suferind, chinuindu-se, le sacrifica.
Eutanasia la animale este permisa. De ce? De ce impuscam un cal numai pentru ca are o rana, sau o fractura?
De fapt ce este in sufletul vostru si pe cine iubiti?
Eu ii iubesc pe toti. N-as putea sa ucid pe nici unul.
Ma uit si vad cazuri de copii care sufera cu stoicism chinuri enorme, o viata.
Si mi-e atat de mila de ei!
Parintii au posibilitate sa evite aceste chinuri.
Ma gandeam la cazul lui Dobrin - poate ca era mai bine sa faca cezariana de la inceput. De ce a riscat? De ce s-a incumetat medicul la asa risc pentru copil?
Sigur nu putem judeca pe altii. Dar purtam o responsabilitate pentru viitorii copii. Noi le dam copiilor suferinta.
Nu putem totusi judeca pausal. Numai Dumnezeu stie raspunsul. El stie de ce da asa. Poate si preotii pot sfatui. Noi n-avem dreptul.