[sophia]

În prealabil postat de N.Priceputu

Sophia, nu ca să te critic te întreb, ci ca să ajungi singură la un răspuns clar: De când începe mila pentru ei? De când se află în pântec, sau numai după ce ies?

Eu înțeleg că te cutremuri în fața suferințelor care îi așteaptă. Dar suferința se duce cu Hristos, și cu El este mântuitoare. Iar a o curma prin moarte este cu totul necreștinește. Ar trebui să fim de acord și cu eutanasia sau sinuciderea, în cazul ăsta.

Mulți din cei născuți cu handicapuri sau care au dobândit boli chinuitoare au mulțumit lui Dumnezeu pentru că i-a adus la viață. Iar viața asta este, oricum, foarte trecătoare și doar pregătitoare pentru cea veșnică.

Nu reusesc sa te inteleg. Cum adica suferinta se duce cu Hristos?
Si ultimul paragraf nu-l cred.
Or fi oameni cu credinta in Dumnezeu dusa la maximum. Altfel nu cred.

Of mai oameni buni, eu nu stiu cum scrieti voi ceea ce scrieti. Cata forta trebuie sa aveti ca sa scrieti asemenea lucruri!

Adica pentru voi viata asta de pe pamant este egal cu zero. Si daca e asa, de ne ce ne mai zbatem? Mai bine stam intr-o pestera si ne rugam cu totii si atat. Ce mai trebuie sa muncim, sa facem case, fabrici, ogoare etc.?
La ce ne mai trebuie stiinta, facultati, scoli, medicina, teatre, muzica, sport?

Daca viata de aici trebuie sa fie numai o suferinta.
Oare chiar asa vrea Dumnezeu? Sa ne batem joc de ea, fiindca suntem muritori?
Nu cred. EL ne da o viata de care trebuie sa avem grija si s-o ducem asa cum trebuie. Este talantul nostru din care trebuie sa facem ceva. Ce va fi in viata celalata nu e treaba nostra, ci a lui Dumnezeu. Noi nu stim.
Mantuirea nu o facem creindu-ne suferinte in plus, ci traind cuminte si fara pacat (pe cat posibil).
In ortodoxie nu exista autoflagelarea din cate stiu...

Eu am spus ca nu trebuie sa curmam vieti. Dar avem dreptul, voie sa le dam nastere asa? Sa ne batem joc de viitoarele fiinte?
Au parintii voie sa faca orice? Nu au nici o raspundere asupra copiilor. Doar sa-i toarne?

M-a miscat nu demult mesajul unei fetite la televizor, intr-o emisiune.
Era o tema ceva de genul: "Copii cu orice pret?"
Fetita asta a fost facuta de un tata foarte in varsta (cam pe la 60 ani). Mama nu stiu ce varsta avea, dar era mai tanara.
Fetita asta si-a iubit tatal mult, dar nu a avut copilarie. A trait mereu cu spaima ca acesta va muri, apoi s-a imbolnavit si dupa vremuri de ingrijit acasa, a fost dus la azil (un soi de dementa). Ea a plecat o vreme de acasa, pe la 15 ani, la o alta familie in strainatate, pentru ca nu mai putea.
Traia cu spaima, mama ocupata, doar ingrijeau pe tata, nu puatea invita prieteni, duce o copilarie normala.
Si a rugat oamenii din sufletul ei sa nu mai faca prunci de la o anumita varsta.
Ca nu este bine pentru copii.

Depinde mult de la caz la caz.
Un barbat a spus ca el este in putere si n-a avut curaj sa procreeze pana la varsta aceea (tot pe la 60 ani), din diverse motive si era fericit cu fetita lui.

Nu stiu, mi se pare ca parintii sunt mult prea egoisti. Uneori ma gandesc si la mine ca eu tare mi-am dorit copii si sufar ca nu-i am. Dar poate ca ma gandesc numai la mine. Poate ca este mai bine pentru ei ca nu i-am avut.

Nu stiu. Am spus, eu nu pot gandi asa clar si dur ca voi.
Si da, mi-e mila de copil si cand este in burta mamei.
Dar copilul nu are alternativa, pe cand mama si tata o au: sa nu se duca in pat. Sexul nu este numai o placere...ci si o raspundere.

Iar cu medicii care dau verdicte...si ei au rapsunderea si datoria de a o face, de a spune un adevar. Pe urma tot ei trebuie sa plateasca.

Eu sau tu sau altul n-o fi de caord, sau o fi de acord cu multe, dar oamenii in cauza tot isi iau deciziile.

Incearca tu, sau altcineva de aici si stati in fata unei mame, chiar si a unui tata caruia i se spune ca ii va muri copilul, sau se va chinui groaznic pe lume.
Spune-i ca asa este bine, spune-i ceea ce-mi spui mie. Va intelege? Va sari intr-un picior de bucurie? Si daca iti va spune ca nu paote sa-l creasca si-l duce la leagan? UIte-te in locul ei/al lui si spunei "Fa-l si i creste-l asa cum e, poti tu sa mori de suferinta si neputinta!" Ai puterea?

Ia tu decizia in locul lui/ei! Poti?
Cum ii putem ajuta pe acesti oameni? Ce facem cu acesti copii?