[cristiboss56]

Minunea pentru cântarea Axionului (Cuvine-se cu adevărat să te fericim…), cum a fost cântat mai întâi de Arhanghelul Gavriil

Cântarea aceasta la început se cânta la o chilie a Mănăstirii Pantocratorului ce se numeşte Sf. Arhanghel Gavriil Axion estin, la locul cel numit Adin, pentru minunea aceasta ce o vom povesti acum. La schitul Protatului, ce se află lângă Careia, aproape de locul Mănăstirii Pantocratorului, este o vale mare unde se află multe chilii. La una din aceste chilii, ce era cinstită în numele Adormirii Doamnei de Dumnezeu Născătoare, locuia un ieromonah bătrân şi îmbunătăţit, împreună cu un ucenic al său. Şi fiindcă era obiceiul a se face priveghere în fiecare duminică la schitul Protatului, într-una din sâmbete, seara, vrând să meargă bătrânul la priveghere, zice ucenicului său: „Fiule, eu mă duc să ascult privegherea după obicei, iar tu rămâi la chilie şi precum vei putea citeşte rânduiala ta”. Şi aşa s-a dus. Deci după ce a trecut seara, iată bate cineva la uşa chiliei, iar fratele aleargă şi deschide şi vede că era un monah străin, necunoscut lui, care intrând a rămas în chilie în noaptea aceea. La vremea utreniei, sculându-se au cântat amândoi rânduiala utreniei. Şi când au ajuns la: „Ceea ce eşti mai cinstită…” monahul de loc cânta numai: „Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii…” şi celelalte până la sfârşit, adică obişnuita cântare veche a Sfântului Cosma, făcătorul de cântări, iar monahul cel străin făcea alt început cântării, aşa: „Cuvine-se cu adevărat să te fericim Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru”. Apoi a adăugat şi: „Ceea ce eşti mai cinstită…” până la sfârşit.
Aşadar, auzind monahul cel de loc s-a minunat şi a zis către cel ce părea străin: „Noi cântăm numai Ceea ce eşti mai cinstită…, iar Cuvine-se cu adevărat… niciodată nu am auzit, nici noi, nici cei dinainte de noi. Deci te rog, fii bun şi scrie-mi şi mie cântarea aceasta, pentru ca să o cânt şi eu Născătoarei de Dumnezeu”. Iar acela răspunzând a zis: „adu-mi cerneală şi hârtie ca să scriu”; la care cel de loc a zis: „Nu am nici cerneală, nici hârtie”. Atunci monahul cel ce părea străin a zis: „Adu-mi o lespede”. Şi monahul alergând a aflat o lespede şi i-a adus-o. Deci luând-o pe ea, străinul a scris pe dânsa cu degetul lui zis-a cântare, adică: „Cuvine-se cu adevărat…” Şi, o, minune! Atât de adânc s-au săpat slovele în lespedea cea vârtoasă, ca şi cum s-ar fi scris pe ceară moale. Apoi a zis fratelui: „De acum înainte aşa să cântaţi şi voi şi toţi dreptcredincioşii”. Şi acestea zicând s-a făcut nevăzut. Căci era sfântul înger trimis de la Dumnezeu, ca să descopere cântarea aceasta îngerească şi care este preacuviincioasă Maicii lui Dumnezeu. Şi mai precis a fost Arhanghelul Gavriil, precum se arată aceasta din titlul cel scris deasupra la sinaxarul lunii iunie, în ziua 11, adică Soborul Arhanghelului Gavriil din Adin. Căci părinţii, de atunci făceau sobor, praznic şi liturghie în fiecare an la zisa chilie din Adin, întru pomenirea minunii, cinstind şi slăvind pe Arhanghelul Gavriil, care din început până la sfârşit a stat dumnezeiesc cântăreţ al Născătoarei de Dumnezeu, şi hrănitor şi slujitor şi vesel binevestitor al ei. Aşa a slujit şi spre descoperirea acelei cântări a Maicii lui Dumnezeu, ca unul ce numai lui după toate i se cuvine această slujbă.
Deci după ce a venit bătrânul de la priveghere şi a intrat în chilie a început ascultătorul lui a cânta: Cuvine-se cu adevărat… după cum îngerul îi poruncise şi a arătat bătrânului său şi lespedea aceea, cu îngerească scriere săpată. Iar el auzind şi văzând a rămas uimit de această minune. Deci luând amândoi lespedea aceea scrisă de înger au mers la Protatul şi au arătat-o la cel mai întâi al Sfântului Munte şi la ceilalţi bătrâni ai obştescului sobor, povestindu-le toate cele ce se făcuseră, iar ei au slăvit cu un glas pe Dumnezeu şi au mulţumit Doamnei noastre de Dumnezeu Născătoare pentru prea slăvita această minune. Apoi au trimis lespedea la Constantinopol, la patriarh şi la împărat, însemnându-le prin scrisori toată cuprinderea acestei minuni ce s-a făcut. Deci de atunci această cântare îngerească s-a transmis în toată lumea, ca să se cânte Maicii lui Dumnezeu de către toţi dreptcredincioşii. Iar sfânta icoană a Născătoarei de Dumnezeu ce se află în biserica celei chilii, în care s-a făcut minunea, s-a dus de către părinţii Sfântului Munte în Biserica Protatului şi acolo se află şi astăzi, aşezată în Sfântul Altar, deasupra scaunului celui de sus. Pentru că înaintea acestei icoane s-a cântat, de către Arhanghelul Gavriil, cântarea aceasta. Iar chilia a fost numită „Axion estin”, adică „Cuvine-se cu adevărat”. Şi valea aceea, în care se află chilia, se numeşte de către toţi până astăzi „Adin”, care înseamnă „a cânta”, sau „cântare”, pentru că întru aceasta s-a cântat întâia îngerească şi prea cuvenită Maicii lui Dumnezeu cântarea aceasta.
http://cristiboss56.blogratuit.ro/Primul-blog-b1/Balsam-pentru-suflet-b1-p1900.htm