Mai trist este cand fiind printre straini si reusind ceva acestia te vor aprecia iar conationali de-ai tai,aflati si ei printre straini, te lovesc sau iti bun bete-n roate,din prea multa dragoste.Sau cand esti in nevoi printre straini si cei din neamul tau intorc capul cand te vad,parca jenati,dorind sa schimbe trotuarul sau sa nu-ti mai raspunda la telefon.Insa peste toate aceste tristeti trecatoare, cauzate poate de lupta pt supravietuire intr-o alta lume,ramine persistenta durere cand revii acasa,printre conationalii tai,bucuros ca ai poti aduce ceva,poate,si brusc constati ca esti ca un strain printre ei si pentru ei si nu intelegi de ce.Si apoi tacerea plina de amar cand intelegi ce nu ti-ai dorit niciodata,ca pe oamenii care nu i-a interesat deloc de tine cand erai intre ei cu atat mai putin ii va interesa cand vei reveni,ca o umbra incomoda,bizara si care refuza sa dispara,poate spre linistirea constiintei fiecaruia.Si poate pleci iarasi,promitandu-ti ca de data asta nu vei mai privi inapoi deloc,nici cu manie si nici cu regret,si te trezesti pe un scaun de avion,inconjurat de straini,cum te gandesti iar la locul copilariei tale,si iti vin lacrimi in ochi si intorci capul ca sa nu te vada nimeni.Si ii vei iubi mereu sperand ca intr-o zi sa fie totul asa cum stii ca nu va fi in viata reala,dar undeva in sufletul tau vor ramine ai tai si tu al lor.