Dumnezeu nu este ceea ce isi inchipuie fiecare ca este.Viata adevarata nu este ceea ce credem noi ca trebuie ori ar trebui sa fie.Fiecare detinem felii de adevar,adica adevaruri relative care iau forme diferite privindu-le din unghiuri diferite.Important este sa intelegem Adevarul nerelativ,"Eu sunt Calea,Adevarul si Viata"a spus Iisus.Nu-l putem intelege presupunind noi ce este.Trebuie sa scapam de relativitatea noastra ca sa pricepem Absolutul lui Dumnezeu."Eu sunt Cel ce Sunt",asa trebuie sa-L cunoastem.Dar asta implica neaparat o curatire a noastra interioara sufleteasca,mentala,o transformare a noastra prin ascultarea de Dumnezeu.Poruncile Domnului nu sunt date degeaba,ele au tocmai scopul transfigurarii noastre interioare ca sa putem primii Adevarul lui Dumnezeu.Daca mie imi trimite Domnul din intelepciunea Lui ,iar sufletul si mintea mea nu sunt curatate,linistite ca apa de munte,incep sa rastalmacesc ceea ce mi se ofera pt ca nu inteleg sensul Adevarat a ceea ce mi se spune.Sf Parinti spun ca ne este de folos sa renuntam la noi insine ca sa-L pricepem pe Domnul.Renuntarea asta nu inseamna ca te anulezi ca persoana,ci renuntarea la relativitatea noastra,o curatire launtrica.Toate astea nu se pot intimpla decit daca omul isi da acordul,daca alege calea asta constient.Nu avem cum sa intelegem Absolutul numai cu mintea.Mintea noastra este limitata,neincapatoare.Cum sa incapa Cel Necreat in ea? Dumnezeu este in principal Iubire,iar iubirea isi are lacasul in inima.Dumnezeu poate incapea in inima noastra curatita de impuritatile vremurilor,calea catre El este sa ne deschidem sufletele catre El,sa incercam sa-L iubim,nu sa ne sufocam sufletele cu indoieli si necredinta.Trebuie sa avem curaj.Dumnezeu se descopera fiecaruia dupa credinta lui.Atunci n-am mai fi nevoiti sa facem atitea presupuneri in ceea ce priveste viata asta,raspunsurile ni s-ar revela de la sine.Problema suntem doar noi.Noi gresim.Nu El.Suntem niste amnezici,nascuti aici,am uitat complet cine suntem,rostul nostru in lumea asta,adevarata noastra casa,"Acasa noastra",nu ne mai dorim cu adevarat impartasirea cu Dumnezeu care reabiliteaza complet fiinta umana,ci ne multumim cu lucruri banale, marunte,impartasirea cu noi insine.....asta aduce moarte sufletesca.Ne suntem suficienti noua insine...."demult stiam si eu sa zbor,dovada n-am insa mi-aduc aminte"..
|