Citat:
În prealabil postat de AlinB
Chiar nu inteleg ce ai cu ea.
Prima data cand eu cel putin vad ca scrie ceva in favoarea preotilor/Bisericii cand altii se reped sa condamne si hop si tu, ca nu e bine.
Nu o fi fost cel mai logic motiv, dar ce o scris o scris bine ca intentie.
Problema pecuniara e dificil de abordat, pentru ca intotdeuna vor fi sensibilosi si zgarciobi care sa sara in sus.
Oricum, treaba ar trebui sa fie asa: ori platesti an de an o taxa la parahoia din care faci parte, pentru fiecare membru de familie, in functie de venituri si atunci ai parte de toate serviciile gratuite, ori platesti cand/daca vrei si atunci cand ai nevoie de un botez, o inmormantare, o cununie, etc. esti taxat.
Daca am fi toti oameni (si mireni si preoti), lucrurile s-ar face in buna intelegere si fara reglementari stricte si toata lumea ar fi fericita ceea ce cred ca se intampla de fapt in majoritatea cazurilor.
Dar pentru ca sunt presiuni din partea unor anumite personaje care din niste cazuri particulare fac o regula si din tantar armasar si noi la randul nostru nu stam bine cu dreapta judecata, se pare ca mereu trebuie sa fie tensiuni intr-o directie sau alta.
|
Orice explicatii aditionale sunt de prisos. Vorbim in non-sens. Daca acest subiect s-ar discuta in discoteca, posibil sa prinda aderenta din motive lesne de inteles. Aici se presupune ca atunci cand vorbim despre mere (am inceput sa-l copii pe fratele Zaharia), nu ne raportam nici la gutui, nici la lamai, ci la mere. Preotul ca si medicul (cel putin in teorie), daca isi va privi "ungerea" ca pe o sursa a bunastarii materiale, harul lui va fi intotdeuna pus sub semnul indoieleii. Chiar daca prin intermediul lui, Dumnezeu face minuni, e greu de crezut ca acel om se va mantui, daca nu se va trezi intr-o zi si nu-si va regreta amarnic aceste prioritati. Partea materiala este (sau ar trebui sa fie) una de fond. Daca ma duc la Sf Maslu, sau am intr-un fel sau altul nevoie de serviciile preotului, din constiinta stiu ca trebuie sa contribui cum pot cu "zeciuiala" mea. E adevarat, pentru unele servicii, taxele sunt standardizate sa zic asa. Dar daca totusi, dintr-un motiv sau altul, doi tineri credinciosi dar necajiti, vor sa se cunune, si nu au suficient sa achite taxa (ei sau nasii, care pot teoretic sa fie din aceeasi categorie sociala) ce sa faca preotul? Sa le inchida usa in nas? Daca moare un batran care nu are pe nimeni si nici in jurul lui nu sunt dintre acei care sa poata sa ajute cu bani prea multi (cunoastem ce cheltuieli sunt la o inmormantare) ce sa faca acel preot? Sa refuze sa faca slujba, fiindca nu e platit dupa tarif?? Daca in miez de noapte, un om disperat bate in poarta preotului sa-l cheme la un muribund pentru ultima sf impartasanie, ce sa faca preotul respectiv? Sa spuna ca chiar daca lucreaza peste program uneori, nu inseamna ca face si servicii de noapte???
Aici este penibilul care reiesea din mesajul colegei noastre si de aceea am simtit nevoia sa fac acea remarca.
Cel mai trist nu e ca uneori auzim astfel de pareri din partea unora care ne-au obisnuit cu vorbe de duh, ci faptul ca, cine incearca sa fie de alta parere, risca sa i se ceara explicatii ca si cum e mai bine sa persistam in greseala!