[Florin-Ionut]

În prealabil postat de N.Priceputu

Adaug și predica din '98, pentru că am constatat că aici e vorba mai mult despre lumină. Începe cu o afirmație menită parcă să ne pună mai mult pe gânduri:
„Preaiubiţilor, îndeosebi trei idei ne dezvăluie dumnezeiasca Evanghelie de astăzi. Mai întâi: lumina lăuntrică, lumina conştiinţei. Luminătorul trupului este ochiul; Sf. Ioan Gură de Aur spune că ochiul e pe fruntea omului, luminând asemenea Soarelui pe bolta cerului. Dar Mântuitorul are aici în vedere rădăcina luminii, izvorul ei, şi trupesc, şi sufletesc; şi, mai adânc, cel sufletesc. Doamne, câtă legătură este! Lumina trupească este mărturia luminii lăuntrice.”

Ar trebui văzut unde anume spune Sfântul Ioan Gură de Aur că ochiul este în mijlocul frunții. Din continuarea comentariului părintelui Galeriu pare că sfântul s-a referit la ochii obișnuiți, ai vederii fizice.

Important este să nu uităm că Hristos Însuși este Lumina lumii, și că pe El vrem să-L vedem, în Duhul Sfânt. Așa vom înțelege ce fel de ochi ne trebuie pentru asta, respectiv că el nu este unul fizic, trupesc, căci cu organele materiale le vedem/simțim pe cele materiale iar cu cele duhovnicești realitățile duhovnicești

"Dar Mântuitorul aici ochiul însuşi îl numeşte lumină, înţelegând prin ochi şi ochiul firesc (trupesc), şi ochiul minţii (cu care vedem rosturile lucrurilor), şi ochiul din adânc al credinţei, cu care contemplăm lumina dumnezeiască."

Da, tîlcuirea acestui text poate fi mult mai profundă decît pare la prima vedere. Espe posibil, aşa cred, că versetele acestea au mai multe sensuri paralele. Poate fi vorba şi de ochii cu care noi privim, şi de ochiul minţii ascuns în mijlocul creierului (în dreptul mijlocului frunţii) care în chip natural este construit ca organ de comunicare cu lumile supranaturale ce ne înconjoară şi cu Dumnezeu Însuşi, şi metaforic de ochiul prin care lumina credinţei ne serveşte în lumea aceasta pentru a ne apropia de Dumnezeu.

Am întîlnit în Filocalie de mai multe ori, o dată la Sfîntul Maxim Mărturisitorul, că unele pasaje biblice au mai multe înţelesuri simultane şi diferite. Aşa poate fi şi aici, doar că nouă ne scapă înţelesurile subtile, adînci, gîndindu-ne numai la ochii ce văd culorile lumii acesteia.

Să nu uităm că după Parusie vom primi acelaşi trup de acum, care, deşi pnevmatizat, va avea designul celui de acum. Probabil că avem încă din lumea aceasta organe de comunicare cu lumile spirituale, doar că sînt inactive pentru majoritatea dintre noi, fiind folosite în mare măsură de Drepţii şi de Sfinţii Lui Dumnezeu. Altfel, să-mi explice cineva ce semnifică aceste statuete-simbol prezente atît în Biserica Ortodoxă, cît şi în cea Catolică. Pînă acum nu am găsit nici un preot care să ştie de ce sînt plantate în acele locuri.