Iubiții mei, Postul Mare începe cu amintirea căderii Sfinților noștri Protopărinți Adam și Eva. Cu amintirea căderii și a plânsului lor. A pocăinței lor…
Căci „scos a fost Adam din Rai pentru mâncare; pentru aceasta și șezând în preajma lui, plângea tânguindu-se” [Triodul, ed. BOR 2000, p. 100].
Cu ei începem, cu Sfinții noștri Protopărinți Adam și Eva…și tot împreună cu ei ajungem la Paști…și îi vedem în Icoana Învierii Lui…care este icoana scoaterii lor din Iad.
Pentru că postul nostru, care începe mâine, trebuie să ne scoată și pe noi din Iad…
Iar Iadul e necredință, e răutate, e nesimțire, e indiferență, e mojicie, e libertinaj, e alergare după iluzii.
Iar noi, cu toții și fiecare în parte, trebuie să ieșim din Iadul nostru dacă vrem să ne umplem de slava Celui răstignit și înviat, a Fiului lui Dumnezeu întrupat, Care a luat trupul nostru tocmai pentru ca să arate că umanitatea e pentru a fi umplută de slava lui Dumnezeu și nu de urât.
Pentru că lumea s-a umplut de urât prin…neînfrânare.
Am păcătuit prin aceea că am dorit lucruri…nedorite de Dumnezeu.
Continuarea -
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/tin...i-din-rai-adam