Cred că aici are dreptate florin oltean. E vorba de ceea ce numim „sfânta mânie”, pe care am cunoscut-o și la blândul Iisus, care este însăși sursa harului.
Îmi mai vine în minte și moartea năprasnică a lui Anania și a Safirei, care mințiseră Duhului Sfânt. Sau alte pedepse categorice ale păcatului, din Sfânta Scriptură sau din viețile sfinților.

Însă pentru a face diferența în noi înșine între o mânie sfântă și una împătimită cred că ar trebui întâi să ne despătimim. Sau cel care dă curs acestei mânii să fie în har măcar atunci. Cred că un criteriu pentru a face diferența este că ea e nedespărțită de dragostea și de mila față de cel vinovat, lovindu-l nu spre vătămare, ci spre îndreptare.