[glykys]

"Textele Triodului devin dense, puternice. Acum la inceput de Post semanam mult, tare mult, cu Adam, pentru ca, de vom plini cele ale Postului, la capatul asteptarii celei mereu pline de viata a Postului, sa semanam cu Hristos Domnul. Dar intre Adam cel cazut si Adam cel inviat se asaza in fata ochiului nostru cuprinsul cel nesfarsit al cetelor cuviosilor si al tuturor sfintilor barbati si femei care au stralucit prin sihastrie, cum ne spune sinaxarul sambetei care tocmai a trecut.

La cele desfatatoare ale vietii m-am uitat, vazand cu gandurile cele ce se fac si socotind cele de intristare ale lor, am plans viata oamenilor si numai pe voi v-am fericit, care ati ales partea cea buna, adica a patimi cu Hristos si a petrece impreuna cu El si a canta impreuna cu profetul David: Aliluia, ne spunea o cantare a Sambetei.


Evanghelia DUminicii urmeaza a ne pune la inceputul vietii noastre pacatoase pe pamant, cantand impreuna cu Adam:

Facatorul meu DOmnul, luand tarana din pamant si insufletindu-ma, cu suflare de viata m-a inviat si m-a cinstit a fi stapanitor pe pamant tuturor celor vazute si locuitor impreuna cu ingerii. Iar satana inselatorul, luand ca sarpele ca si printr-o unealta, m-a amagit prin mancare si de marirea lui Dumnezeu m-a osebit si m-a dat mortii celei mai dedesubt de pamant. Si Tu, ca un stapan si indurat, iarasi ma cheama!

Acest iarasi ma cheama are ecou in intreaga durata a slujbelor Triodului: iarasi adu-ma in rai, iarasi ma impartaseste de pomul vietii si al bucuriei, iarasi ma salasluieste in rai - in fapt, sunt cuvintele unei ecteni de cereri rostite inaintea usilor celor inchise ale raiului. Si starea e aceea fara Dumnezeu. Imaginea creata azi in Evanghelie este aceeasi cu care Sfanta Scriptura ne vorbeste despre momentul Mortii pe Cruce a Celui inviat:

Soarele razele si-a ascuns, luna cu stelele in sange s-au schimbat, muntii s-au infricosat, dealurile s-au cutremurat cand Raiul s-a inchis, iesind Adam, cu mainile batandu-si fata si zicandu-I: Milostive Domane, miluieste-ma pe mine, cel cazut!...

Tot acum se vadeste vindecarea prin post. Dar nu un post fariseic, ipocrit, vulgar si ostentativ, ci un post caruia ii merge iertarea aproapelui, iertare pe care Tatal sa o inregistreze ca atare si sa primeasca darul nostru la Altarul cel mai presus de ceruri postul pe care il savarsim, pentru ca a ierta se vadeste a fi a reaseza intre mine si dusmanul meu iertarea lui Dumnezeu celui indelung rabdator, radioasa iertare ce lumineaza tristetea pana la a o transforma in tristete radioasa a postului.

Triodul marturiseste acum:
Calatoria virtutilor s-a deschis. Cei ce voiti sa va nevoiti intrati, incingandu-va cu nevointa cea buna a postului, ca cei ce se lupta dupa lege, dupa lege se si incununeaza. Si luand toata intr-armarea Crucii, sa ne luptam impotriva vrajmasului, ca un zid nestricat tinand credinta si ca o platosa rugaciunea si ca un coif milostenia si in loc de sabie postul care taie toata rautatea de la inima. "

pr. c. Necula, Cantare de biruinta cantand, predici la duminicile de peste an, p. 40-44.


Tuturor post binecuvantat!