[cezar_ioan]

În prealabil postat de Lucian008

Tocmai despre asta este vorba: este o parerea strict personala. Iar Biserica se bazeaza pe invataturile apostolice nu pe pareri personale.

Biserica se bazează pe Hristos, în consecinţă şi pe învăţătura apostolilor, care i-au fost ucenici.
Apare însă o problemă: dacă ar fi fost suficientă ucenicia, pentru ce Domnul a spus că Îl trimite pe Duhul, numit şi "alt Învăţător", numit "Duhul Adevărului", şi depsre Care Domnul spune "vă va aduce aminte de toate".

Imi pare că se neglijează aportul Duhului şi se supralicitează capacitatea apostolilor. Or, aceştia, fără Duhul Sfânt ar fi fost cam ca acei călători pe drumul spre Emaus... În care, doar prin Cuvântul Domnului trăiau "ardea inima în noi când El ne tâlcuia Scripturile".


Or, acest lucru are şi o altă implicaţie: nu doar atunci în Biserica Primară aportul Duhului a fost decisiv dar şi mai apoi, în întreaga istorie a Bisericii şi până în clipa când scriu aceste rânduri şi în vecii vecilor, viaţa Bisericii este insuflată de Duhul, tâlcuirile Bărbaţilor Bisericii sunt insuflate de Duhul, continuitatea şi dinamica Tradiţiei sunt prin Duhul iar nu doar prin oameni. Care sunt sfinţi tot aşa: prin Duhul. Care pe toate le plineşte.

Opiniile personale ale lui Decebal ar putea să fie sfinte, de ce nu, iar pentru aceasta cred că e nevoie de cel puţin două mari condiţii: să fie insuflate de Duhul Sfânt şi să fie unitare cu suflul întregii conştiinţe a Bisericii care, de obicei, se exprimă în sinoade dincolo de epoci şi de vremuri particulare. (Ca să nu mai amintesc aici de alte condiţii care ţin de toate roadele Duhului...)

A emite opinii de tip liber-cugetător despre Preasfânta Născătoare de Dumnezeu constituie, după convingerea mea de neclintit, nu doar o greşeală impardonabilă ci şi un semn al unei grave alienări în miezul credinţei personale. Rebeliune şi înşelare, duh eretic fără a mai fi necesară vreo demonstraţie. Aceasta întrucât Biserica, prin sfinţii ei şi astfel prin Duhul Sfânt, a descoperit deja Cine este Împărăteasa Cerurilor şi ce se cuvine să facem noi creştinii faţă de Ea. Cântările din Catavasier sunt doar un mic exemplu în acest sens.
Am chiar acum sub ochi o carte cumpărată de la librăria Sophia, cu titlul "Viaţa Maicii Domnului", în care, arhimandritul Vasilos Bacoianis face un rezumat al principalelor evenimente şi trăsături ale Preasfintei Născătoare aşa cum o cunoaştem din Scriptură şi din Tradiţia Bisericii.

Bine ar fi ca orice om care se semnează "creştin ortodox" să citească această lucrare din care, pentru a nu mai adăuga eu vreun cuvânt păcătos, mă limitez la a posta doar lista bibliografică minimală indicată la sfârşitul lucrării:
- Sfânta Scriptură
- Ceaslovul
- Mineiele
- Slujba Imnului Acatist
- Protoevanghelia lui Iacov
- Sancti Melitonis de Trasnitu Mariae, PG 6
- Sfântul Ioan Damaschin, Cuvânt la Buna Vestire, Cuvânt la Facerea, Cuvânt la Adormirea Maicii Domnului
- Sfântul Andrei Criteanul, Cuvânt la Adormirea Maicii Domnului
- Sf. Ghermanos, Patriarhul Constantinopolului, Cuvânt la intrarea în Biserică a Maicii Domnului, Cuvânt la Buna Vestire
- Epifanie Monahul şi Preotul, Cuvânt despre viaţa Născătoarei de Dumnezeu
- Sfântul Grigorie Palama, numeroase omilii
- Sf. Dimitrie al Rostovului, selecţie din Mineiul Sf. Dimitrie al Rostovului.

E inutil să comentez şi mă rezum doar la a reaminti faptul binecunoscut că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este Ocrotitoarea cu totul aparte a călugărilor din Sfântul Munte Athos...

"Lămurit ai strălucit, Preasfântă Maica lui Dumnezeu, luminîndu-ne mintea cea întunecată pentru necunoştinţă ţinută, iar prin dumnezeiasca luminare măreţia ta vestesc, Pururea Fecioară" (Cântarea a 8-a, Catavasier, 17 aprilie)