[vsovivivi]

Întâi de toate trebuie renunţat la toate grijile... iar cea mai mare grijă a omului plin de dor de el însuşi este de a se arăta competent în hoţiile minciunii măririi de sine dându-se mare şef ce-şi pune el răspunderea şi-şi dă el cu părerea şi cu judecata aia a lui, un fel de analiză artistică foarte realistă pe bază de voirea plăcerii poftei sale smintite, căci pentru aia se crede sminţişor insinuând că pe drept şi-a făcut rost de avere visându-se şi lăfăindu-se în închipuirile lui cele pline de bunătăţi şi plăceri şi crede nebunul că cică pentru sfinţenia lui toţi ceilalţi au datoria de a-l asculta musai pe el aşa ca pe Dumnezeu sau mai sus, mai ceva, vizitându-i şi răsfoindu-i toate pozele şi toate textele pe care le emană şi le postează erijat la văruiala faimei sale pe toate înălţimile 'credinţei'.

Nu vede săracul că e minciună cugetarea lui cea 'smerită' şi e mincinoasă starea lui cea revoltată sau mulţumită şi nu vede că acum posteşte pentru mândrie ca să se laude tot aşa cum s-a lăudat când a mâncat pentru lăcomie şi ca să se desfrâneze cu idolii: ochii, mâinile, fetele babylonului şi ale sodomei şi gomorei preschimbate din fice ale sionului, de aia posteşte el, mi-am dat seama, pentru ca prin toţi aceşti draci ai autoîndreptăţirii să poată să stea semeţ şi mulţumit de sine în toate privilegiile şi delăsările lui plictisite şi aparent preocupate căci ca o lepădătură nepăsătoare s-a ascuns în tot felul de pasiuni arătându-se lucrător şi acum iată-l că n-are curajul sincerităţii înaintea Domnului şi a oamenilor pentru a se umili iubind şi iertând tot afară de păcat.

Puneţi deci început bun postului şi vieţii şi postiţi tainic după Învăţătură şi nu ca prostul ci avându-L pe Hristos drept stăpân şi învăţător şi doctor şi părinte şi nu gLumea care se strecoară în cuviinţa dintre oameni ca să vă preschimbe mintea în muţenie sau logoree de faţadă... şi să nu vă fiţi stăpâni nici voi înşivă care vă lăudaţi că voi aţi făcut faptele dobândind averile prin competenţa voastră căci s-ar putea să existe fraieri care să vă creadă când le promiteţi lumină sau hrană sau că să vor putea baza la greu pe voi.

A început postul şi omul nu ştie vorbi frumos, curat, senin şi sincer, din preaplinul inimii, ci el şi acuma se schimonoseşte şi se sileşte ca să răspândească viclenia altora care se cred mântuitori sau foarte apostoli sau mari duhovnici sau renumiţi teologi când defapt toţi slujesc mintereselor mamonice viclene, repetând cu toţii ca nebunii minciuna popii, egoismul viclean şi pătimaş, ca un fel de altruism, neştiind ei cum de ortodoxia instituţională s-a dovedit a fi cea mai mare sectă a tuturor timpurilor pe care doar catolicismul o întrece că de păgânismele 'divine' ce să mai vorbim..

Rugaţi-vă deci ca să vă oprească puterea Domnului de la toată fapta smintită.

Iubiţi binele şi urâţi tot răul, urâţi cu toată ura şi răutatea tot păcatul ucigând năravul şi nu păcătosul ci iertând păcătosul de toate păcatele lui din toată inima şi ţinând minte că l-aţi ietat dacă vreţi să primiţi şi voi iertare şi binecuvântare de la mai mare, de la Dumnezeu. Dar cine vă greşeşte vouă? Sau voi credeţi că vouă vă greşeşte cineva şi nu Domnului? Deci dacă nu vouă vă greşeşte pentru ce vă mâniaţi pe păcătos mai ndegrabă decât pe năravul egoismului propriu şi personal?

Postiti spre slava lui Dumnezeu căci dacă postiţi spre slava voastră cu nimic nu vă veţi alege decât cu o frumoasă mândrie de toată minunea şi ruşinea.