Citat:
În prealabil postat de Hector
Da, de parca am fi niste masochisti carora trebuie sa le placa durerea.
Oare parintii acestia nu au simtit niciodata suferinta pe pielea lor? Este foarte usor sa vorbesti altuia despre suferinta si sa ii spui: rabda, indura, infrunta. Ca doar nu te doare gura sa pronunti cuvintele.
|
Creștinul nu e masochist, nu iubește durerea de dragul experienței în sine a durerii.
Cine poate vorbi așa de strâmb despre creștini? De unde aiureala asta? Ea nu are nimic de-a face cu experiența cunoașterii lui Dumnezeu Cel Milostiv, cu
experiența fericitei asceze creștine (că despre asta e vorba, în fond, dincolo de toate formele aparente pe care le poate îmbrăca), cu lepădarea fericită de sine, în sensul distanțării de plăcerile/patimile omului trupesc din noi (omul cel "dinafară", numit în creștinism și "Adam cel vechi").
Suferința creștinului, suferința din credință în Hristos, e altceva decât suferința necredinciosului. În toate felurile! Mai întâi este suferința bolnavului care a conștientizat că e bolnav, prin Cuvântul Domnului, și purcede la drumul vindecării și eliberării cu toată încrederea în Mântuitor (Vindecător).
Îți doresc să descoperi această fericire prin experiență personală!