[Ekaterina]

"Viata nu este benchetuiala, asa cum cred unii care ajung la nunta si apoi cad din cer pe pamant. Nunta este o mare intinsa care nu stii ce-ti scoate in cale. Te casatoresti cu persoana ce-ai ales-o cu frica si cutremur, cu multa luare-aminte si dupa un an, doi ani, cinci ani iti dai seama ca si-a batut joc de tine. Este o conceptie gresita sa credem ca nunta este calea in care trebuie sa cautam fericirea noastra, refuzul Crucii.

Bucurie in casatorie este atunci cand barbatul si femeia pun impreuna umarul si inainteaza spre urcusurile vietii. Nu ati suferit? Nu ati iubit, spune un poet. Numai cel ce sufera poate iubi cu adevarat. De aceea suferinta constituie element de baza in casatorie. Nunta – spune un filosof si poet antic – este o lume infrumusetata de nadejde si calita de necazuri. Dupa cum in foc se caleste otelul, tot asa si omul se oteleste in casatorie, in focul greutatilor vietii. Cand privesti nunta din afara, toate iti par miere si lapte, toate iti surad. Cand te apropii insa, ai sa vezi cate clipe grele ascunde.

Nu este bine sa fie omul singur, zice Dumnezeu. De aceea i-a pus alaturi un tovaras, un ajutor pentru toate imprejurarile vietii, mai cu seama pentru luptele credintei, caci pentru a-ti putea tine credinta, trebuie sa suferi mult. Dumnezeu trimite Harul Sau tuturor, insa numai atunci cand suntem noi dispusi sa rabdam si sa suferim. Unii indata ce dau de greu, dau bir cu fugitii. Uita si de Dumnezeu si de Biserica. Dar credinta, Dumnezeu, Biserica nu sunt camasa pe care o lepadam indata ce ne-au cuprins sudorile.

Prin urmare, nunta este o calatorie intretaiata de necazuri si bucurii. Cand necazurile iti par grele, adu-ti aminte ca Dumnezeu este cu tine. El va ridica crucea ta. El te va incununa." (Arhimandritul Emilian Simonopetritul)