"Nu te întrista, muritorule, de intrarea ta într-o bună zi în tăcerea mormântului, tu care ești mai frumos decât toate, dar supus stricăciunii de ocara morții. Fiindcă Dumnezeu a pus limită umilirii tale tăcute și despuierii tale de toate când nimeni nu-și va mai aduce aminte de tine. Pe cât de frumoasă e alcătuirea ta, pe atât de uimitoare e stricăciunea ta. Dar nici pentru aceasta să nu te cuprindă întristarea, căci iarăși o vei îmbrăca arzând de foc și de Duh și purtând în ea chipul exact al Creatorului tău. Să nu te tulbure îndoieli cu privire la măreția acestei nădejdi, fiindcă despre ea te mângâie Pavel zicând: < El va schimba trupul smereniei noastre întru asemănarea trupului slavei Lui> [ Filipeni 3,21]" (Sfântul Isaac Sirul, Partea a II-a, cuvântul 3)
Extras din volumul prezentat în linkul de mai jos:
http://www.librariasophia.ro/carti-C...f-so-1215.html