[Decebal]

În prealabil postat de ioanna

"Reconciliere istorica" mi se pare un termen mult prea pretentios pentru o vizita la Roma, facuta in nume personal. Eventual intalnire istorica, dar nu reconciliere, ce presupune altceva.

Nici eu nu îmi pot da seama despre ce "reconciliere" istorică ar fi vorba în acae vizită; titlul threadului mi se pare şi mie exagerat, în comparaţie cu realitatea fenomenului, şi văd că nici iniţiatorul threadului nu a explicat mai departe pe ce baze susţine titlul acestui thread.

Nu poate exista în realitate o reconciliere istorică între ortodocşi şi eretici atâta vreme cât ereticii nu intră, măcar şi gradual, treptat, în sobornicitatea Bisericii lui Hristos. Însă nu este previzibilă nici o astfel de mişcare şi asta pentru că ortodocşii nu au nici un fel de misiune, de propovăduire, de prozelitism chiar, printre catolici. Chiar am văzut la un moment dat o parte dintr-un interviu luat patriarhului Bartolomeu, în care acesta spunea că patriarhia lui nu practică prozelitismul printre catolici, deşi ar putea să îl facă, adică i-ar sta în putere. În astfel de condiţii, în care nu există o misiune agresivă între catolici a ortodocşilor, pentru ca să încerce readucerea ereticilor şi schismaticilor la unitatea şi sobornicitatea Sfintei Biserici, nu poate exista un orizont de aşteptare pentru o reconciliere istorică, ba mai mult se întreţine o stare a lucrurilor în care se poate ajunge la o nouă falsă reconciliere, la o nouă falsă unire, şi asta ar putea avea loc numai în condiţiile căderii ortodocşilor de la dreapta credinţă, sau în condiţiile unei (noi) mişcări diavoleşti din partea Vaticanului (şi posibil şi din partea unor organizaţii secrete, ca de exemplu francmasoneria) pentru infiltrarea de conducători apostaţi, eretici între ortodocşi, care să saboteze Biserica din interior şi să forţeze, împotriva păstrătorilor credinţei celei adevărate, ortodoxe şi a Bisericii celei adevărate a lui Hristos, o falsă reconciliere, o falsă unire, o nouă captivitate a Bisericii.

Spre deosebire de alte organizaţii, Biserica Ortodoxă, ca Trup Mistic al lui Hristos, are o unitate, monolitică aproape, foarte dură, între dogmatică, morală, spiritualitate, liturgică, etc, toate fiind între ele conexate şi legate, sudate într-un chip mistic de Duhul Sfânt, şi asta face ca ecumenismul autentic al Bisericii Ortodoxe să nu poată consta în realitate decât prin integrarea ereticilor, schismaticilor, rătăciţilor, fie chiar şi gradual, treptat, în unitatea şi sobornicitatea Bisericii lui Hristos; este valabil şi pentru catolici, şi pentru protestanţi, şi pentru pocăiţi, şi pentru oricine altcineva, că a putea să intre în unitatea şi sobornicitatea Bisericii nu se poate decât în condiţiile ortodoxizării treptate, căci altfel nu se poate, totul ar sfârşi într-un teatru ieftin, în nişte forme fără fond, într-o rătăcire şi cădere de la Adevăr. Ori tocmai aici este una dintre problemele şi provocările majore ale Bisericii lui Hristos, anume aceea a necesităţii misiunii ortodoxe între rătăciţii de la dreapta credinţă şi de la dreapta cunoaştere a lui Dumnezeu; din nefericire tocmai asta este ceea ce nu se face, adoptându-se de multe ori un conciliarism, un împăciuitorism eretic, fals, rătăcit de la Adevăr, şi care poate avea consecinţe foarte grave pentru Biserica Ortodoxă. Această necesitate a pătrunderii altora de Duhul ortodox vine din aceea că, pe când unitatea celorlalţi este mai mult formală, exterioară, la catolici dată în primul rând de mărturisirea de cele mai multe pur formală a unei credinţe şi de ascultarea de un om care s-a suit pe un tron înalt la Roma, pretinzând că nu el este cel ce s-a pus pe acel tron înalt, ci Dumnezeu l-ar fi pus (ca să Îi ţină locul), iar la protestanţi fiind mai mult o figură de stil unitatea, în cazul Bisericii Ortodoxe unitatea este una mistică, interioară, duhovnicească, "transcendentă", sobornicească, de origine şi instituire dumnezeiască, chiar dacă uneori la suprafaţă apar fricţiuni şi chiar dacă de multe ori cei care se pretind sau ar trebui să fie ortodocşi nu sunt în fapt ortodocşi. De aceea, în fapt, unitatea cu ortodocşii (cu ortodocşii care nu apostaziază de la ortodoxie) nu este posibilă decât prin intrarea în unitatea sobornicească, mistică, dogmatică, etc dată de Duhul Sfânt Bisericii lui Hristos.