[cezar_ioan]

Topicul de faţă se concentrează asupra denumirii "Născătoare de Dumnezeu" sau asupra calităţii intrinseci a Pururea Fecioarei de a fi Născătoare de Dumnezeu?

În Biserică, orice denumire şi orice expresie sunt subordonate unei realităţi ontologice, unor fapte vii, unor evenimente care sunt legate de Planul lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor.
Noi nu facem teorii rupte de realitatea Bisericii. Nu luăm o carte şi facem analize de text, speculaţii şi interpretări, mai mult sau mai puţin savante, ci, avînd Biblia ca reper permanent, noi facem un întreg din Scriptură şi Tradiţie. Deoarece Predania noastră este cel mai bun reper în orientarea vieţii noastre concrete, împreună cu îndreptarul Scripturii.

Predania înseamnă viaţa concretă a Bisericii lui Hristos de-a lungul mileniilor, şuvoiul ei statornic, central, care curge an după an mai departe către deznodământul istoriei mântuirii.

În cursul istoriei Bisericii s-au petrecut multe fapte minunate, aşezate deasupra capacităţii noastre de înţelegere, de trăire efectivă. Aceasta deoarece noi nu suntem oameni care vieţuim omeneşte ci, omeneşte vieţuind noi suntem ridicaţi dincolo de limitele neputinţelor noastre prin harul lui Dumnezeu, prin Duhul, prin sfinţii noştri din Biserica Triumfătoare precum şi prin fraţii şi surorile din Biserica Luptătoare, de aici, de pe pământ.

De ce vrem uneori, noi oamenii, să reducem Taina Bisericii la micuţa noastră minte? Cum vreţi, oameni buni, să îndesăm Oceanul în picătură? Cum oare năzuim noi, cei ce voim mereu înţelesuri pe sub fesuri, să pricepem Ne-Priceputul? Oare Domnul e după măsura înţelegerii noastre sau noi suntem sub Măsura Înţelepciunii Lui?

Am extras din cartea "Viaţa Maicii Domnului" câteva pasaje tocmai cu năzuinţa de a regăsi noi duhul în care Biserica îşi contemplă conţinutul. E o colecţie de întâlniri realizate între neputinţa omului de a pătrunde cu gândul în Taine şi faptele minunate ale Dumnezeirii.
Viaţa Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este peste putinţa noastră de a pricepe, de a ordona, de a semnifica, de a analiza şi sintetiza. Mintea umilită şi smerită se opreşte înaintea Dumnezeirii, îşi recunoaşte Hotarul şi Odihna. Contemplă tainele cele Dumnezeieşti şi dă Slavă lui Dumnezeu!

Noi înţelegem că iscodirea este o aroganţă sterilă a duhului pământesc şi ne ferim ca de şarpe să facem aceasta. Am învăţat prin Domnul şi prin Sfinţii Lui să ne ţinem mintea la smerita cugetare, cerînd ca umilele noastre fapte nevrednice să fie purtate şi spălate de rugăciunile celor vrednici, pentru mântuirea noastră în Împărăţia lui Dumnezeu.

Viaţa Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este, pentru noi creştinii care facem parte din şuvoiul Predaniei, o necontenită mirare şi prilej de uimire. Ne alăturăm îngerilor care s-au minunat şi ei de neînţeleasa Taină a vieţuirii Pururea Fecioarei printre noi, oamenii creştini.