[vsovivivi]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Salut V,
Tu aşa faci?

Aşa aş fi făcut dar mă mândream şi de aia mănânc LMiVi fructe multe iar MaJSD mânc seara până mă satur când nu e post orice afară de carne decât peşte (mi-e lehamite şi de peşte) iar când e post nici ulei decât când sunt dezlegări... (Dacă ţi-am mărturisit e trist că prin asta m-am lăudat cu postul care e nimic dacă n-ai dragoste şi cuvinte dulci.)

Dar mai înainte dimineaţa beau aghiasmă câteva guri şi mânc anafură 2-3 bucăţele că defapt Domnul posteşte în mine apoi toată ziua, căci eu nu-s în stare o oră sau câteva minute să mă înfrânez de la pofta de păcate şi grozăvii deşarte victimizându-mă ca să mă autoândreptăţesc hulind prieteneşte ca un apropiat casnic, din blestemata obijnuinţă.

Şi aşa m-am îngrăşat de duc dorul de a petrece suferind foamea şi setea ca sfinţii români de pe la ceva mănăstiri, că ei mâncau doar sâmbăta şi Duminica sau numai Duminica şi lucrau toată săptămâna, căci 'pentru Tine am urmat căi aspre'. Cred defapt că duc dorul mândriei şi slavei deşarte.

Eu abea de reuşesc să ţin post negru 3 zile una după alta şi atunci cu foarte mare suferinţă şi cu apă sfinţită şi anafură...

Păi nu e voie să bei apă goală nesfinţită ca să te saturi sau să mânci multe aluaturi sau pită nesfinţită sau nefrântă sau nepecetluită că ăla nu e post!

Postul numai cu apă NU E POST ci e desfrânare că ăia din sodoma şi gomora din cauza belşugului de pită şi apă au căzut în desfrânări satanice şi antichristice poftind împreunări până şi cu îngerii prooroci!

Ai voie doar apă sfinţită şi anafură şi cuminecătură atunci când posteşti şi te poţi împărtăşii mereu cu tot Cuvântul care te satură căci e viu şi hrănitor chiar dacă-l ştii căci L-ai mai citit.

Problema este că se strecoară mândria şi egoismul spre frumuseţea slăbiciunii spre desfrânare şi atunci mai bine nu posteai că aşa nu te-ai fi încrezut ca sminţişorii.

Ca să posteşti bine trebuie să posteşti tainic pentru Domnul şi fără nicio grijă, să uiţi de tine şi de post şi de orice mâncare sau trebuinţă în timp ce te poţi gândi la toţi pe care-i iubeşti.

Practic trebuie să te dai afară, să nu te cunoşti şi să uiţi de tine şi de grijile şi problemele tale ca să poţi să cauţi către Dumnezeu nu pentru tine ci pentru El.

Hai să-ţi spun o taină, cel cuvios se satură doar cu cer senin şi cu nori pufoşi, el mâncă cer curat şi se satură cu atâta căci cerul e bun de mîncat şi de băut, dar dacă mânci numai cer gol ca să te saturi şi să te mândreşti începi să te satanizezi căci trebuie să mânci defapt cer duhovnicesc cu umilinţă şi smerenie, adică văzduh din ăla cu heruvimi şi serafimi. Deci trebuie să posteşti până şi la cerul văzut ca să mânci din ăla nevăzut căci ăla este lapte şi miere Duhovnicească şi cu ăla se hrănesc toate vietăţile care vor să se înveşniceze şi să nu mai înseteze păzindu-se să nu cadă la isenvoiala ispititoare care se născoceşte în tine ca să te lauzi şi să te îngâmfi ca prostul cretin şi foarte credool crezând că eşti şef sau slujitor sadic al gustochiului bun.

Cine credeţi voi că este bunul gust?