Mirela, îmi cer iertare dacă te tulbur, dar mi se pare că vezi problema părtinitor, prin prisma experienţei tale. Este minunat că eşti fericită în calitatea de mamă a trei copii, dar nici tu nu puteai să le dai viaţă dacă nu exista şi un tată. Acum ce facem, îi ierarhizăm pe părinţi, cine e mai de preţ, mama sau tatăl? Şi ne exprimăm compasiunea faţă de cuplurile fără copii? Eu tot mai cred că Dumnezeu ne binecuvintează pe fiecare în felul nostru şi nu aş vrea să cad în "pericolul" ierarhizării menirilor... sau cum să le zic... Poate că a ne duce crucea cu mulţumire este de asemenea un lucru de preţ, sau a ne înmulţi talanţii primiţi...

În fine, cam asta e părerea mea, de asemenea părtinitoare, căci se mulează mai mult pe exeperineţa mea.