Daca ati fi citit macar selectiv mesajele mele (nu ca ar insemna ceva pentru istoria cunoasterii) v-ar fi ajutat sa nu aveti suparari inutile.

1. Niciodata n-am scris despre ortodoxie altfel decat ca un om care crede in Dumnezeu, care este botezat in credinta crestin-ortodoxa, care merge la Sfanta Liturghie, care, cu ajutorul lui Dumnezeu are un duhovnic de mai bine de 20 de ani. Ma straduiesc sa fiu crestin ortodoxa.
Probabil ca nu resuesc. Dar nadajduiesc.

Sunt un om obisnuit, potopit de pacate, de caderi si ridicari; sunt un om obisnuit pe care Dumnezeu l-a incercat cu o boala foarte grea si foarte parșiva; sunt un om obisnuit care, tot cu ajutorul lui Dumnezeu a reusit sa treaca peste operatia de cancer la san (mastectomie radicala modificata Patey- adica, mai pe romaneste extirparea totala a sanului drept si a trei ganglioni axilari) si peste un prognostic rezervat spre grav dupa operatie, peste o chimioterapie dura (august 2007 – august 2008, cu pauza noiembrie-decembrie 2007 pentru operatie).

Multumesc lui Dumnezeu ca m-a ingaduit si ca mi-a mai dat niste ani dupa operatie.
Citesc cat pot Sfanta Scriptura si cartile Sfintilor Parinti.
Ma straduiesc sa nu fac rau, ma straduiesc sa impartasesc si altora cate ceva din ce, cazand si ridicandu-ma am mai invatat despre Mantuitorul Hristos, crestini, crestinism, mantuire.
Pentru mine”Cred Doamne, ajuta necredintei mele” este o rugaciune permanenta.

Scriu pe forumul CO din octombrie 2006 cand eram Volga.
Totdeauna m-am intrebat cat suntem de crestini sau cat de crestini sunt crestinii ortodocsi.

Din comportamentul nostru, reflectat in viata noastra cea de toate zilele si statisticile de tot felul pe care nu le-am comandat eu si nu le-am intocmit eu, nu reiese ca am fi crestini.
Nu trebuie sa facem confuzie intre crestinismul ortodox si crestinii ortodocsi.

2. Statisticile pe care le puteti consulta si dvs. vorbesc despre avorturi, violuri, crime, incest etc.

Ratiunea, logica si un minimum simt al masurii nu-mi permit sa cred ca toate nenorocirile care se petrec in tara noastra(violuri, hotii, crime, incest, analfabetism, saracie/bogatie etc.) inclusiv cele 8 milioane de avorturi in perioada 1990-2012, (sau cele 22 milioane de avorturi in 50 de ani) au fost facute doar de cei 14,1% cetateni români care s-au declarat la recensamant: romano- catolici, reformati, penticostali, greco-catolici, baptisti etc. Sau atei sau fara religie.

Cred ca cel mai bine ar fi sa vedem exact cum suntem, sa ne constientizam pacatele, sa nu ne mai impăunăm cu calitati si merite pe care nu le avem si sa incercam sa devenim sau sa redevenim crestini ortodocsi.
Asta nu inseamna „critica ortodoxiei”.

Asta inseamna sa nu mai dormim pe ideea „ce buni suntem”. Suntem asa cam cum sunt mai toti oamenii de pe pamant. Dar nu trebuie sa disperam. Cu credinta in Dumnezeu, cu iubire de Dumnezeu si de aproapele si de vrajmas, cu nadejde in marea milostivire a lui Dumnezeu, o sa reusim.

3. Daca un om crede cu adevarat in Dumnezeu nu are de ce sa-si ascunda Credinta. Credinta nu e o rusine; Credinta e dar de la Dumnezeu: <<Cred Doamne, ajuta necredintei mele>>(Marcu9,24)

Un om care este obisnuit sa mearga la Biserica macar in fiecare duminica la Sfanta Liturghie si asculta si participa si cu sufletul la slujba, care mai citeste cat de cat din Scrierile Sfintilor Parinti, care mai citeste si din Sfanta Scriptura are un discurs greu de confundat. De cele mai multe ori poti sa-ti dai seama daca un om este romano- catolic sau ortodox sau baptist sau adventist etc. dupa felul in care vorbeste.

Daca as fi romano-catolica as spune-o deschis. De ce ar trebui sa ma ascund.
Am si spus intr- un mesaj ca provin dintr-o familie mixta. Mama mea a fost romano-catolica, tata a fost ortodox; eu sunt ortodoxa dupa tata. Eu nu pot si nu trebuie si nu vreau sa-mi reneg mama si bunica si bunicul si toata jumatatea de neam catolic. Asta ar fi o fapta crestina?
E vreo problema?

Va doresc numai bine.