[cezar_ioan]

Transcriu din Partea II, Cap. II

Sunt două feluri de feciorie pe care le observăm la Maica Domnului:
cea păstrată de ea însăşi prin lupta sa personală
şi cea dăruită de Dumnezeu, cea minunată, căci prin minune rămâne fecioară şi când a luat în pântece fără de sămânţă şi când a născut fără de stricăciune.
"Ai rămas fecioară, mai presus de cuget şi de înţelegere" (Cântare la Vecernia de sâmbătă, glasul al 7-lea)

Prin lupta ei

Sufletul este curat, feciorelnic, atunci când nu este întinat de gânduri murdare.
Trupul poate fi feciorelnic, dar sufletul poate fi desfrânat.
Întâi desfrânează sufletul şi apoi trupul. Nu se întinează trupul dacă înainte nu s-a întinat şi sufletul.
Este mult mai uşor să îşi ţină cineva trupul curat decât sufletul.
Pentru a-şi păstra cineva sufletul curat este nevoie de o luptă dură, dusă pe parcursul întreg al vieţii.
Înainte de Hristos chiar şi fecioria trupului este greu de păstrat, cu atât mai mult fecioria sufletului. Şi iată că tânăra Maria, trăind într-o astfel de lume şi fără a avea un model, s-a nevoit aşa încât a urcat până la gradul desăvârşit al fecioriei. A rămas fecioară nu doar în trupul ei, ci şi în sufletul ei. (Sf. Ioan Damaschin, PG 94, 1160)
Toate simţurile ei şi toate funcţiile sufletului şi trupului erau străine de orice întinăciune. (Sf. Grigorie Palama, PG 151, 172, Omilia 52, 8)

Clipa când s-a învederat adâncul cel de neînţeles al fecioriei a fost momentul Bunei Vestiri.
Tânăra Maria era singură în casă când Arhanghelul Gavriil i s-a înfăţişat în chipul unui tânăr preafrumos şi i-a făcut o propunere: să nască un copil.
Maria ştia că fără de bărbat nu se nasc copiii, însă nici sufletul ei preacurat nici adâncul conştiinţei ei nu s-a mişcat. Nici o clipă nu a apărut dorinţa nepotrivită. Nu şi-a mijlocit o presimţire sau măcar o pregustare a dorinţei pătimaşe, deoarece era străină de orice astfel de dorinţă. (Sf. Palama, idem)

Aşa ceva l-a minunat şi pe Arhanghelul Gavriil:
"De frumuseţea fecioriei tale şi de prealuminoasa curăţie a ta, Gavriil mirându-se a strigat ţie, Născătoare de Dumnezeu: Ce laudă vrednică îţi voi aduce ţie, sau cum te voi numi pe tine nu mă pricep şi mă minunez. Pentru aceasta, precum mi s-a poruncit zic ţie: bucură-te, ceea ce eşti plină de har!" (Tropar, glasul al 3-lea, în Catismele Duminicii)
Particularitatea Maicii Domnului nu stă în faptul că a rămas trupeşte fecioară, ci că a rămas şi sufleteşte pe deplin fecioară. Atunci când imităm fecioria ei la trup, noi micşorăm cu mult bunătatea şi curăţia Maicii Domnului. "Toată slava fiicei împăratului este înlăuntru" (Psalmi 44, 15)