[glykys]

Oh, si eu ma confrunt cu probleme de acest gen... E lupta de cursa lunga.

In afara de spovedanie, participare la viata liturgica a Bisericii...
Incearca sa iti faci un cerc de prieteni, sa fii activ, sa mergi in parc, sa faci un sport, sa te implici in diverse activitati, sa iti ocupi mintea cu lucruri folositoare. Vezi tu, daca stai si lenevesti, atunci iti vin tot felul de ganduri. Dar daca esti om muncitor si te concentrezi asupra treburilor tale, nici nu mai ai timp sa despici firul in patru si sa te gandesti: da'ala de ce e asa, de ce imi vorbeste asa, dar cum o fi facut de o fi ajuns asa... Astea, din experienta mea iti spun, sunt si ganduri care izvorasc din lene. Creierul nostru e un pofticios, daca nu ii dai sa roada ceva permanent, o sa se agate el de nimicurile astea cotidiene care ii privesc pe altii. Si mai e ceva - nu cumva aceste ganduri iti sunt alimentate de obiceiul de barfi? Si atunci ar trebui sa incerci sa eviti persoanele cu care obisnuiai sa barfesti. Stiu ca mi s-a intamplat si mine. Pur si simplu nu aveam niciun folos din discutia cu anumite persoane, care doreau numai sa afle ce a mai facut X, ce a mai mancat Z.
Si sa incerci sa nu ii mai iscodesti pe altii, adica sa fii curios ce face X, de ce ii merge asa bine lui Y si ce mananca Z la micul dejun. Treaba lor! Tu trebuie sa iti vezi de ale tale.

E bine sa ai macar o persoana in preajma ta care este buna, milostiva si face exact opusul celor care le faci tu, ca sa te inveti de la ea.

Trebuie sa te gandesti si tu ca noi toti suntem o comunitate, toti suntem o comunitate, fiecare are pacatele si faptele lui bune, dar ca toti suntem fiii lui Dumnezeu si trebuie sa ne dorim ca fiecare sa se mantuiasca.