Proorocul Iezechiel a văzut în vedenie poarta din răsărit a unui templu ce era închisă și L-a auzit pe Domnul zicîndu-i:
"Această poartă va rămâne închisă, nu se va deschide niciodată și nimeni nu va intra prin aceasta decât numai Domnul, dar și atunci poarta va fi închisă." (Iezechiel 44, 2).
Templul pe care l-a văzut Proorocul Iezechiel era însăși Maica Domnului.
Prin poarta închisă a templului Maicii Domnului S-a născut Hristos, după cum și Biserica grăiește: "Bucură-te, poartă, bucură-te, ușa tainei celei de cinste!"
Biserica noastră preamărește fecioria Maicii Domnului făcînd o paralelă între fecioria ei și trecerea Mării Roșii:
"În Marea Roșie chipul Miresei celei neispitite de nuntă s-a scris de demult." (Doxologie, glasul al 5-lea)
Atunci marea s-a despărțit în mijlocul poporului evreu, stînd ca un perete de apă. S-a făcut trecere și uscat pentru evreii ce ieșiseră sub îndrumarea lui Moise din Egipt. Au trecut marea fără să își ude picioarele.
Acesta este chipul zâmislirii și nașterii fără de stricăciune a Mântuitorului din Fecioara Maria.
Atunci adâncul l-a trecut cu picioare neudate în Israel, acum pe Hristos L-a născut fără de sămânță Fecioara. Apoi marea s-a adunat înapoi, așa cum era înainte, nemaitrecînd nimeni prin adâncul ei. La fel și Hristos, ieșind din Fecioara. Nimeni altul nu a mai trecut, așa cum nici prin Marea Roșie nimeni nu a mai trecut.
Maica Domnului a fost fecioară înainte de naștere, în timpul sarcinii și după nașterea Fiului ei. Cele trei stele care sunt zugrăvite pe icoanele Maicii Domnului, două pe umeri și una pe cap, simbolizează această veșnică feciorie a ei.
Îngerii, heruvimii și serafimii stau în jurul tronului luminos al lui Dumnezeu,
în timp ce Fecioara a devenit tron al lui Dumnezeu.
L-a ținut în brațele ei pe Domnul, Cel ce este înfricoșător pentru îngeri: "Pe tine, de Care tremură cetele cerești, ca Dumnezeu vâzîndu-Te pe Tine cea curată, Te îmbrățișează ca pe Fiul ei". (Cântarea a VIII-a din Triod, săptămâna a III-a din post)
Îngerii, serafimii, heruvimii se acoperă, neputînd îndura lumina slavei Domnului, își ascund fețele lor, iar Fecioara L-a purtat înlăuntrul ei, L-a îmbrățișat, L-a alăptat pe Cel de a cărui dumnezeiască strălucire îngerii își acoperă fețele slujindu-L, pe Acesta L-a întrupat și L-a ținut Preacurata în chip văzut.
|