Mi-a placut problematica acestui topic. Ma intreb si eu daca ceea ce fac este sau nu e placut inaintea lui Dumnezeu. Am citit ca e nevoie de o lupta cu noi insine pentru a reusi sa inaltam rugaciuni smerite, curate si bineplacute lui Dumnezeu.

Mi-a placut cum se ruga parintele Anatolie in filmul:
OSTROV (INSULA) (filmul ortodox integral, subtitrat) -

De asemenea, am dat cautare pentru a gasi cuvinte de folos pentru mine si pentru cine va mai citi:



http://paginadefolos.blogspot.ro/201...anastirii.html

Observ ca e foarte important sa stabilim o relatie personala cu Dumnezeu, prin rugaciune. Am citit si eu ca rugaciunea nu este o poezie oarecare pe care o recitam la ore fixe, ca apoi sa apoi avem constiinta ca ne-am facut tema. Incerc sa aflu si eu ce e cu adevarat rugaciunea. In cartea Pelerinul rus, exista, de asemenea, multe sfaturi.

Rugaciunea rostita are rolul ei, oricat de imperfecta ar fi. Sa nu ne asteptam sa fim lasati in pace de vrajmasii cei nevazuti. Mai intai e nevoie de cantitate pentru a accede spre calitate.

De asemenea, trebuie sa luptam cu patimile sufletesti. Daca ne rugam mai mult, apoi ne pot veni si ganduri de mandrie cum ca am fi mari cuviosi. Atunci apare posibilitatea de a fi ispititi de fortele raului. De aceea, rugaciunea smerita trebuie impletita cu cugetarea smerita despre noi insine si cu iubirea vrajmasilor:
Siluan Athonitul Intre Iadul Deznadejdii Si Iadul Smereniei

Sa ne asteptam si la ispite atunci cand ne rugam mai mult, asa cum ne povatuieste parintele Arsenie Boca. Ispitele au rostul lor de a ne incerca precum se incearca argintul daca suntem doar oameni trupesti sau putem fi si duhovnicesti. De folos, in acest sens, este citirea vietii Sfintei Teodora din Alexandria sau a Sfantului Macarie Egipteanul. Dumnezeu sa ne ajute sa facem rugaciuni placute lui Dumnezeu.