Printr-un Responsum la o intrebare a unui episcop, Sfantul Oficiu al Inchizitiei a statuat in mai 1901 ca adaugarea de sulfiti mentine atat caracterul valid, cat si caracterul licit al consacrarii.
De asemenea, in anul 1922 arhiepiscopul de Tarracona adreseaza o intrebare formala Sfantului Oficiu: "In cadrul Jertfei Liturgice, poate fi folosit un vin care provine din must de struguri, daca a fost tratat cu anhidrida sulfuroasa sau cu bisulfit de potasiu ?" Raspunsul, publicat in Il Monitore din Octombrie 1923: "Raspuns afirmativ".
Chiar si cand vinul da semne evidente ca fermenteaza (=se oteteste), vorbim de o materie valida, desi de asta data ilicita pentru consacrare.
Deci, preotul care observa ca vinul este otetit, il va arunca. Dar, daca a fost deja folosit pentru consacrare, va fi tratat ca specie real consacrata.
Mai multe detalii aici:
http://wdtprs.com/blog/2011/03/quaer...alid-for-mass/
Si explicatii mai tehnice aici:
http://validaltarwine.com/wp-content...iew_merged.pdf
Consider ca Sfanta Biserica s-a pronuntat suficient de clar intr-o materie in care are competenta: aceea a materialelor potrivite pentru Euharistie, iar a considera ca procedeaza gresit imi pare un lucru care nu vine de la Dumnezeu.