I.

Azi, in a II-a Duminica din Postul Mare (Vindecarea slabanogului din Capernaum), am primit o lectie de viata.
Am sa va istorisesc si dumneavoastra.

Cand am iesit de la Biserica mergand spre statia de tramvai am zarit un om fara adapost care statea culcat pe o banca.
Aveam in geanta 4 placinte cu mere. Mi le adusese sora mea.

Am luat un un pachetel cu 2 placinte (am facut juma/juma) si niste bani.
M-am dus la omul de pe banca si l-am rugat sa ma scuze; l-am rugat sa primeasca pachetelul si banii. Mi-a spus:
- Doamna, va multumesc frumos. Dar eu am mancat azi.
- Dar poate luati banii?
- Nu, va multumesc si nu va suparati. Am mai capatat niste bani azi. Daca mergeti spre Biserica sigur veti gasi oameni care acum au mai mare nevoie de mancare sau un ban decat mine. Va rog sa nu va suparati si sa ma iertati.
- N-am de ce sa va iert domnule. Sunteti un om cinstit; eu va multumesc; mi-ati dat o lectie de viata.
- Stiti doamna, de cand stau pe unde dă Dumnezeu, am invatat ca nu trebuie sa fii lacom. Cateodata mai muncesc prin piata; atunci pot sa dau si eu altcuiva. Stiti abia acum am inteles niste vorbe ale lui Dumnezeu, mai citeam si eu cand aveam casa: Dumnezeu are grija si de pasarile cerului. Are grija si de mine.

Am plecat inapoi spre Biserica aproape plangand. Am intalnit o doamna, parea mai in varsta. Era slaba de o batea vantul. Nu parea sa cerseasca si parca nu aveam curaj sa o intreb. Dar m-am inchinat in gand si am spus:
- Buna ziua doamna, va rog frumos puteti sa primiti.....?
- Va multumesc mult, bogdaproste. Stau intr-o garsoniera. Intretinerea ma costa mult. Sunt pensionata medical de 5 ani. Medicamentele sunt scumpe. Orice primesc de mancare ma ajuta mult. Dumnezeu sa va ajute.
- Dumnezeu sa ne ajute pe noi toti.
Am plecat spre statia de tramvai. M-am gandit la omul care in nevoie fiind, s-a gandit si la altii.
De multe ori gasesti bunatatea, intelegerea si... de ce nu CRESTINUL, acolo unde poate??nu te astepti.


II.
Acum vreo doi-trei ani, cand inca mai mergeam la serviciu, intr-o dimineata cand m-am urcat in autobuz mai multi oameni erau in jurul unui tanar care facuse o criza de epilepsie. Tanarul era cazut pe jos. M-am apropiat de el si i-am dat primul ajutor care se da in astfel de crize.
Cand si-a revenit l-am asezat pe un scaun. Ne-a spus ca nu-i ajung banii sa-si cumpere toate medicamentele de care are nevoie. Era curat, ingrijit; se ducea la medic.

Trebuia sa cobor. L-am rugat sa nu se supere si sa primeasca niste bani. Nu erau multi. Doar cat puteam sa-mi permit sa dau.
Mi-a spus:
- Doamna cred ca sunteti pensionara; pensionarii au bani putini.
- Da, dar macar atat pot sa fac si eu pentru dumneavoastra.
- Bine, primesc; va multumesc mult. Dar va rog si eu ceva: sa va rugati si pentru mine.
Sa stiti ca nu din cauza pacatelor mele m-am imbolnavit. Va rog sa va rugati si pentru mine.
- Am sa ma rog. Dumnezeu sa ne ajute sa trecem toate necazurile si greutatile.

De atunci in ficare dimineata si in fiecare seara, cand ma rog lui Dumnezeu, sau peste zi cand am ragaz, ma rog si pentru tanarul acela.
Nu stiu cum il cheama . Dar Dumnezeu stie pentru cine ma rog. Cand incep rugaciunea pentru altii decat pentru cei din familia mea, spun asa:
Doamne Dumnezeule, te rog sa fii milostiv cu tanarul bolnav de epilepsie...si pe urma ma rog pentru altii pe care-i stiu in nevoie.

Parintele meu duhovnic ne-a invatat sa ne rugam lui Dumnezeu sa fie milostiv cu noi: pentru ca milostivirea lui Dumnezeu inseamna tot.
Si Dumnezeu stie ce avem nevoie.


III.

Cu ceva vreme in urma, in zona in care locuiesc ma intalneam cu un om; un om fara adapost. Nu l-am vazut niciodata cerand, dar daca-i ofereai ceva, primea si multumea. Se vedea pe fata lui durerea si suferinta si parca se jena de situatia in care se afla.

Intr-o zi l-am zarit. Am verifcat in geanta daca pot sa-i dau ceva. Era destul de departe de mine. L-am strigat de cateva ori: domnule, domnule...

La un moment dat s-a oprit. Cand m-am apropiat de dansul m-a intrebat putin jenat si cred ca surprins:
- Pe mine m-ati strigat?
- Da. Azi fratele meu ar fi implinit ....As vrea sa va rog sa primiti....
- Doamna, va multumesc mult. Dumnezeu sa va ajute. Sa ma scuzati ca n-am raspuns; a trecut multa vreme de cand nimeni nu mi-a mai spus: Domnule!

Mi-a fost rusine. Mi-a fost rusine ca noi oamenii, nu-l respectam pe om pentru ca e om si e fratele nostru. Mi-a fost rusine ca respectam – de cele mai multe ori – haina, pozitia sociala etc.

Parintele meu duhovnic ne invata, cu diverse prilejuri, sa daruim, daca putem. Cat putem; chiar si numai o bucata din painea pe care am cumparat-o. Sa nu ne gandim ca: poate el – cel care cere - castiga bani multi, ca poate minte, ca poate da banii pe bautura.....
„Mana intinsa nu se respinge nici cand ofera, nici cand cere.” (Cred ca a spus Parintele Arsenie Papacioc).
Si parintele nostru spune: „nu uitati, dumneavoastra dati Mantuitorului Iisus Hristos.
Fiti buni; daca spui om bun, nu trebuie sa mai adaugi nimic altceva.” Asa ne invata parintele nostru. Dumnezeu sa-l ajute.