Apropos de reductionismul materialist, exista din pacate o tendinta a multor intelectuali ai timpului nostru de a se eschiva, atunci cand sunt confruntati cu marile probleme ale existentei si de a reduce aceste probleme strict la ceea ce este deja cunoscut, inteles, cantarit, evaluat.
Realitatile de care vorbesc si care sunt evitate sistematic NU sunt lucruri evaluabile prin metoda stiintifica. Prin urmare ele nu pot fi verificate si clarificate prin simplele observatii sau experimente. Nu se poate clarifica ce este iubirea, viata umana, moartea, libertatea sau fericirea facand observatii, sondaje, statistici sau experimente de laborator.
Exista ceva in aceste trairi ce nu poate fi redus si explicat prin metoda stiintifica.
Savantii vorbesc de acele qualia de care am pomenit - o traire pur subiectiva care imi apartine numai mie, nu si altuia. Durerea mea de dinti NU e aceeasi cu durerea ta de dinti.
Ele pot avea aceleasi simptome dar cu toate astea durerea mea este doar a mea si e unica in felul ei. Aceasta subiectivitate este ceea ce nu poate fi cantarit, evaluat stiintific.
E nevoie aici de un alt tip de abordare, care din pacate este ignorat de multi astazi.
Aceste probleme NU cad nici macar in seama unei discipline particulare asa cum ar fi de pilda studiul plantelor la botanica sau al integralelor in matematica.
Ele sunt realitati complexe si tin de o anumita dinamica, de un anumit dramatism interior.
Am ascultat cateva din argumentele lui Dawkins si a celor ca el.
Din pacate, ele sunt lipsite de profunzime. Ai impresia ca acesti oameni se opresc mereu la suprafata lucrurilor tocmai fiindca au tendinta sa faca din orice traire omeneasca un lucru, adica ceva ce poate fi cantarit, formalizat, redus la o formula anume.
|