Imaginația
Principalul efort pe care trebuie să-l facem pentru a
ne trezi este ca tot timpul să vedem ceea ce este în
prezent si să evitam să fim în imaginatie.
Imaginația include: reveria,
asocierile întâmplătoare, introspecția, anticiparea
viitorului, rememorarea trecutului precum și
imaginarea diverselor lucruri despre sine și despre
alți oameni. Imaginația este un flux invizibil în care
mintea se scaldă, dar există și semne vizibile ale
acesteia. De exemplu un om cu ochii ficși și
transparenți este ‘pierdut’ în imaginație. Conștiența
de sine și de ceea ce îl înconjoară este absentă, el
fiind absorbit în întregime de mecanismele interne
ale imaginației. Deși din punct de vedere fizic
acesta se află într-o stare de conștiență trează, din
punct de vedere psihologic el a alunecat în
imaginație, în tărâmul viselor. Majoritatea
oamenilor nu văd nici un rău în așa ceva, în parte
pentru că este ceva atât de comun, în parte pentru
că este plăcut să fii în imaginație și, în final, pentru
că pare a nu fi necesar să înlocuiești imaginația cu
prezență.
Un alt tip de imaginație poate să apară în situația în
care, de exemplu, admiri o priveliște sau asculți
expunerea unei idei, dar de fapt începi să te
gândești - să-ți imaginezi – o altă priveliște similară
sau o idee înrudită. Cu alte cuvinte, în loc să vezi
sau să auzi ceea ce este de fapt în fața ta, vezi și
auzi propria ta imaginație. Poate părea absurd la
început, dar de fapt devenim ceea ce ne imaginăm.
Cu alte cuvinte, noi (conștiența noastră) dispărem
în fluxul imaginației și suntem mistuiți de subiectul
imaginației noastre. Imaginația se poate manifesta
și când vorbim (incluzând vorbitul cu sine însuși),
când suntem activi (ca atunci când ești tot timpul
ocupat), sau când mâncăm (absent, frenetic sau
într-o stare ca de transă ca atunci când citim în
același timp). Același lucru se petrece atunci când,
în loc de a fi doar prezent în timp ce te speli pe dinți
dimineața, devii preocupat (în imaginație) de ziua
care începe și pierzi aproape toată conștiența legată
de locul unde te afli și de ceea ce faci. Să-ți
imaginezi sau să rememorezi incidente legate de
alți oameni este un alt mod prin care conștiența
este în mod repetat sacrificată și înlocuită de
imaginație. Toate aceste manifestări pot părea
nedăunătoare și chiar necesare vieții, totuși
adevărul este că fără prezența conștientă a atenției
divizate, imaginația distruge conștiența necesară
pentru a promova amintirea de sine. Pe scurt, ne
ține adormiți.
Când auzi prima oară despre imaginație, este
posibil să o percepi ca pe o excepție de la starea
alertă normală a minții. Nu suspectezi faptul că
imaginația constituie regula în realitate; că este o
funcție automată făcută să interfere cu fiecare
moment al vieții tale; că fără să-ți dea seama, îți
imaginezi chiar și cine ești tu și cum apari în fața
lumii. Dar când afli despre divizarea atenției și
încearci să-ți amintești de tine însuți, poți treptat să
începi ‘să te trezești’, prin faptul că realizezi din ce
în ce mai des cum starea ta de conștiență este
îndepărtată de către imaginație[/b]; cum uiți să-ți
amintești de tine însuți și că amintirea de sine nu se
întâmplă niciodată de la sine. De fapt, încercarea de
a-ți aminti de tine însuți demonstrează ce putere
are imaginația asupra vieții interioare a fiecăruia.
Aceasta arată de asemenea ce ar putea să însemne
să scapi de imaginație și să devii mai conștient de
realitatea fiecărui simplu moment.
|