[antiecumenism]

În prealabil postat de Florinvs

Problema nu este televiziunea in sine, ci modul cum este folosita si calitatea programelor difuzate! Progresul tehnic poate fi bun- daca este folosit in scopul imbunatatirii vietii omului, dar poate fi si rau- daca este utilizat intr-un mod distructiv!

In legatura cu aceasta calitate a programelor difuzate, aici CNA-ul ar trebuie sa intervina mai ferm, pentru a interzice difuzarea acelor programe cu efect nociv asupra copiilor, dar si a adultilor!

Probabil nimeni nu poate avea nimic impotriva de exemplu cu difuzarea la tv a unor documentare despre natura, stiinta si tehnica, a unor dezbateri politice sau a unor filme de calitate, romanesti sau straine! Pentru copii, iarasi nu cred ca ar fi cineva impotriva difuzarii unor desene animate cu Tom si Jerry sau Bugs Bunny!

-conteaza foarte mult si calitatea programelor difuzate dar si numai tehnologia-micul ecran- tv,pc,plasma,smartphone,tableta influenteaza creierul copiilor mai ales- asa zice Virgiliu Gheorghe si studiile

-VIZIONAREA TV CONTRIBUIE LA DIMINUAREA CONTROLULUI INTERIOR AL PROCESELOR MENTALE –FACAND DIN OAMENI NISTE ZOMBI-

“Captivarea puternică a atenţiei de către televizor este cauzată de efectele tehnice (schimbări bruşte de plan) sau de trucurile stilistice care apelează mecanismul involuntar al reacţiei de orientare, răspunsul instinctual la un stimul nou sau la o mişcare bruscă, mişcări pe care creierul le percepe ca semnale ale unui potenţial pericol.
- Copiii, obişnuindu-se de mici cu astfel de experienţe care îi bruschează, le seduc atenţia (mediul TV), când sunt puşi în faţa realităţii (diferite activităţi zilnice) care nu şochează în nici un fel, nu-şi mai pot concentra atenţia.
- Controlul din exterior al atenţiei prin aşa-numita „reacţie de orientare” în faţa pericolului, nu numai că nu favorizează dezvoltarea centrilor superiori ai atenţiei aflaţi în cortexul prefrontal, ci chiar îi inhibă. In faţa televizorului, omul nu trebuie să facă un efort personal de evaluare a situaţiilor şi de concentrare a minţii.
Privitul la televizor nu necesită decât predarea pasivă, pentru trăirea unei experienţe ce nu cere un efort conştient de concentrare din partea telespectatorului."

-cercetătorii au ajuns la concluzia că aceste trucuri stilistice provoacă apariţia unui număr foarte mare de reacţii involuntare care pot duce la orientarea atenţiei prin creşterea semnificaţiei mişcării detectate. Atracţia se pare că se datorează răspunsului biologic de orientare, descris prima oară de Pavlov în anul 1927. Acest răspuns este instinctul vizual sau reacţia auditivă la orice stimul nou sau la un stimul care se manifestă brusc. Prim-planurile care se schimbă brusc, mişcările rapide ale aparatului de filmat ţin în alertă creierul deoarece acestea agresează reflexul de a menţine, în mod anticipat, un control al spaţiului în care ne aflăm, al unei distanţe stabile, date între unii şi ceilalţi. Marea parte a efectelor speciale, prezente pe micul ecran, sunt percepute de creier ca semnale ale unui potenţial pericol.


Practic, atenţia orientată sau răspunsul de orientare pe care îl provoacă televiziunea este nu numai un răspuns al creierului la un stimul ce anunţă pericolul, ci chiar efectul unei agresiuni pe care sistemul nervos o percepe ca atare şi reacţionează la ea; înseamnă supunerea creierului sau a sistemului nervos la o serie continuă de agresiuni ce violează ordinea interioară a acestuia. Acest fenomen constituie una dintre cele mai importante cauze a permanentei agitaţii mentale, pe care o presupune vizionarea TV, a apariţiei hiperactivităţii, a pierderii vigilenţei şi deprinderii creierului cu această orientare a atentiei din exterior şi, în consecinţă, a diminuării controlului intern al atentiei.


Abia în adolescenţă oamenii devin capabili să abordeze ţintele de viitor şi să utilizeze centrii superiori ai atenţiei aflaţi în cortexul frontal. Dacă în această perioadă de dezvoltare, intervin unii factori medii care împiedică maturizarea completă a acestui circuit al atenţiei, atunci vor apărea probleme în controlul atenţiei şi, cum vom vedea mai departe, în organizarea comportamentului. Vizionarea TV câteva ore zilnic, încă din primii ani de viaţă, este un astfel de factor. Dezactivarea aproape completă a controlului intern al atenţiei pe perioada vizionării poate avea o contribuţie esenţială la nedezvoltarea nivelului superior al circuitului neuronal al atenţiei, controlul din exterior al atenţiei prin aşa-numita „reacţie de orientare” in faţa pericolului, nu numai că nu favorizează dezvoltarea centrilor superiori ai atenţiei, aflaţi în cortexul prefrontal, ci chiar îi inhibă. în fata televizorului, omul nu trebuie să facă un efort personal de evaluare a situaţiilor şi de concentrare a minţii. Vizionarea TV nu necesită decat predarea pasivă, pentru trăirea unei experienţe, ce nu cere un efort conştient de concentrare din partea telespectatorului. Acest model de comportament şi de răspuns neuronal la un stimul repetat zilnic pe o perioadă lungă va avea tendinţa de a se extinde şi în momentele în care va lipsi acest tip de stimul (imaginea TV). tinerii nu numai că vor pierde, în timpul vizionării, posibilitatea dezvoltării centrilor superiori ai atenţiei, dar nici după consumarea acestei experienţe nu vor mai avea dispoziţia de a se implica activ şi concentrat într-o activitate. De fapt, repetiţia înseamnă dezvoltarea deprinderii, iar aceasta este chiar esenţa învăţării, spune J. Healy.Prin urmare, vizionarea TV slăbeşte controlul intern al atenţiei, capacitatea tinerilor de a-şi susţine sau concentra atenţia până la finalizarea activităţii desfăşurate şi, practic, deprinde creierul să răspundă automat la stimulii externi cultivând o atitudine mentală pasivă.
Primul efect al televiziunii este crearea unei atitudini mentale pasive"