- Toate studiile privitoare la efectele televiziunii, fie că se referă la copii, fie la adulți, constată că vizionarea este un factor important în generarea unui comportament pasiv. - Proporțional cu timpul dedicat vizionării, se poate constata o micșorare a vigilenței generale. De asemenea, se înregistrează o scădere vizibilă a perseverenței, a voinței și dispoziției de a urmări activ rezolvarea unei probleme.
- Din punct de vedere neurologic, cercetătorii explică acest fenomen prin apariția unei dependențe de ritmul cerebral alfa, activitate corticală cu care omul se deprinde pe parcursul miilor de ore petrecute în fața ecranului. Obișnuiți de mici cu această stare mentală, oamenii vor fi permanent înclinați sau atrași de activitățile distractive ce introduc mintea în aceeași stare pasivă, de relaxare.
- Pe termen lung, vizionarea TV diminuează puternic capacitatea de implicare în propria existență, determină pasivitate în planificarea activităților viitoare și în organizarea programului zilnic, cultivă plictiseala, dezinteresul sau apatia.
- Vizionarea TV, prin afectarea activității cortexului prefrontal, conduce, de asemenea, la reducerea activității voluntare (hipokinezia), un simptom specific acestei afecțiuni.
Proporțional cu timpul dedicat vizionării, se poate consta-o micșorare a vigilenței generale.” De asemenea, se înregistrează o scadere vizibilă a perseverenței, a voinței și dispoziției de a urmări rezolvarea unei probleme.
Apariția undelor alfa în timpul vizionării sunt o dovadă clară, din punct de vedere neurologic, a stării de pasivitate a celui care se află în fata televizorului.
„Dacă obișnuiești sau crești copii în unde alfa, susține Kane, doctor în neuropsihologie, referindu-se la activitatea corticală din timpul vizionarii TV, atunci ei vor deveni dependenți de alfa cum se întâmplă cu orice stare hipnotică”. Televizionarea poate determina apariția unui comportament pasiv, în mod indirect, prin afectarea ariilor cortexului prefrontal. Este cunoscut faptul că vătămarea cortexului prefrontal conduce la „reducerea activității voluntare (hipokinezie), care, în activitatea cotidiană, se manifestă prin neglijență și delăsare, iar în planul exprimării verbale prin aspontaneitate, sărăcie verbală, dificultăți în evocarea cuvintelor și stereotipii verbale”.Agitația sau hiperactivitatea ce apare în urma vizionării nu trebuie confundată cu starea de vigilență și activitate. Dimpotrivă, acestea epuizează mintea și îi slăbesc omului puterea de a-și organiza gândurile și comportamentul. Copiii, spre exemplu, chiar când nu devin apatici” și sunt agitați, mișcându-se încontinuu, nu sunt capabili totuși să-și imagineze și să-și organizeze jocul. Au mai curând tendința de a deveni violenți sau de a mima acțiuni sau personaje văzute la televizor.”
Pe termen lung, vizionarea TV diminuează semnificativ capacitatea de implicare în propria existență, determină pasivitate în planificarea activităților viitoare, în organizarea programului zilnic. Oamenii găsesc tot mai greu energia, dispoziția și puterea de a lupta pentru a-și schimba viața. Ei nu mai pot lua hotărâri singuri, nu se mai pot opune nici unei măsuri politice, sociale sau comunitare. De altfel, proporțional cu creșterea timpului petrecut la televizor, scade dispoziția sau plăcerea unei implicări în viața comunitară și chiar în cea de familie. în principiu, televiziunea cultivă plictiseala, dezinteresul sau apatia și inhibă comportamentele sau inițiativele de ordin subiectiv, ca reflex al voinței și reflecției personale.
-televizorul este atât un instrument capabil să submineze pana la anulare orice inițiativă personală, orice comportament intențional, cât și să condiționeze anumite răspunsuri sau atitudini care nu reflectă voința liberă și interesul real al persoanei umane. Practic, după cum sugerează mulți dintre cercetători, vizionarea TV contribuie în mod esențial la diminuarea controlului interior al proceselor mentale și Ia preluarea acestuia de către mediu (stimuli externi sau mijloacele de manipulare), „antrenând oamenii pentru a fi momâi (zombi)”.
|