[sophia]

@AlinB

Vroiam sa fac niste observatii la cele ce ai scris tu, pentru ca se pare ca n-ai inteles bine anumite lucruri scrise de altii.

1. Nu cie in poezie sa sabotam viata medicilor, sau sa le facem rau, dar multi (vezi si aici pe fir, mai in urma) ii ataca in toate felurile posibile si nu ii iau in consideratie. Ca nu e bine sa faci ecografie, ca nu e bine sa faci aia, sau ailalta, ca de ce iti indica nu stiu ce, sau fac/spun nu stiu ce. Sunt rai medicii si ma intreb si i-am intrebat si eu de ce se mai duc la medici. De ce ii mai consulta, Iar unii au si spus ca e bine sa nu ne ducem la medic, nu trebuie. ne trece boala si asa. Eu sunt de acord ca e bine sa ne rugam la Dumnezeu si cine mai vrem, ei ne vor ajuta sa ne vindecam. Dar medici au existat din vechime de la Dumnezeu (vezi medicii fara de arginti) si au ajutat oamenii.

2. Copiii institutionalizati nu se sinucid, nu asta scria in mesajul citat de tine, ci doar traiesc in conditii foarte grele in camine, dupa moartea parintilor.
Poate nu stii cum este intr-un camin de orfani, sau de bolnavi, mai ales in tara.

3. Exact asta este problema mare. Ce facem ca nu stim dorinta copilului? Daca el nu-si doreste sa traiasca in acele chinuri? Tu indici sa se sinucida mai bine copilul? Este mai bine, ii lasam lui decizia si noi ne-am spalat pe maini cu asta? Eu am mai spus si asta: am vazut de mai multe ori la televizor cazuri de copii cu boli cumplite care in lacrimi se intreba de ce a fost adus pe lume. Era o fetita cu forma grava de nanism deformant. Nu stiu exact diagnosticul, dar era ceva oribil. Vroia sa moara. Am vazut si cazul unui om deja adult, dar care purta o boala genetica ce conducea la moarte, nu stiu cum se cheama. Este boala aceea in care iti paralizeaza treptat muschii si mori pana la urma. Era suparat pe parintii lui si ii condamna ca l-au adus pe lume in asa conditii.

Spunea cineva ca e vorba de educatie. Ma indoiesc. E vorba de chinuri pe care noi cei sanatosi nu le putem intelege. Si nu stim noi cate astfel de cazuri or exista.
Parintii trebuie sa decida in numele copilului si nu stiu daca asta este solutia corecta.

Este vorba foarte mult de repsonsabilitatile parintilor. Sunt lucruri care se pot depista prin an analize genetice si macar stai in banca ta si nu mai faci copii.
Dar sunt si parinti egoisti care merg pana la a-si dori sa nasca copii, constienti fiind ca vor fi handicapati.
Mai zilele trecute am vazut intr-o revista o femeie tot cu nanism. A facut un copil care i-a mostenit fizicul (o fetita). Ei bine isi dorea sa mai faca unul, cu tot riscul. Si atunci ce mai este de spus? Si mai dam vina pe medici. Ei au avertizat-o si la primul copil.

Inteleg ca biserica respinge si diagnosticul prenatal pentru evitarea unor boli genetice si cromozomiale si atunci astefel de parinti ori se abtin, ori dau nastere in mod deliberat la copii malformati sau cu boli groaznice, chiar letale

Intrebarea mea este cine ne da dreptul sa ne batem joc de copii? Si cine ne da dreptul sa luam decizii in numele lor? Sau cum este mai bine sa facem?

Sigur, avort din motive de viol sunt foarte putine, in raport cu alte cauze.
Cred ca cele mai multe sunt totusi din motivele:
-familiare (familii dezorganizate, femei necasatorite, familii cu mai multi copii etc.)
- financiare
- medicale (boli genetice, cromozomiale, probleme ale mamei etc.)


Avortul nu este o solutie. Este clar si nu e nevoie de filme horror, sau povesti sau poezii si etc.
In fond exista tot filme horror, poate si mai oribile, pe care medicii le pot arata parintilor ca sa stie ce ii asteapta pe ei si mai ales pe copiii lor handicapati sau bolnavi grav.
Voi ati vazut vreodata asemenea cazuri pe viu?

Este nevoie insa urgenta sa se faca ceva pentru a evita si avortul, dar si chinuri inutile ale copiilor. Este nevoie sa eliminam inconstienta parintilor!

Sunt oameni, cu gramada, care nu stiu ce inseamna o sarcina, un copil, o boala ce se transmite genetic si nu are (inca) tratament.

In rest am mai spus cce solutii ar fi impotriva avortului. Dar as forta parintii sa se gandeasca si mearga la medic dinainte si mai ales sa nu faca sex fara sa se gandeasca la consecinte. Aici trebuie lucrat.

Diagnosticul prenatal ar impiedica si el situatii de decizii de natura medicala. Dar in fine. Nu este acceptat. Poate ca intr-o zi...

Si daca un parinte sau amandoi nu sunt capabili sa gandeasca sau nu au sufiecienta scoala, sau nu refuza, ar trebui numit cineva in numele viitorului copil care sa ia niste decizii.

Ramane de vazut cum se poate implica biserica in prevenirea avortului, in sprijinirea atat a parintilor, dar si a copilului ce se va naste.

Sunt situatii foarte delicate, unele inimaginabile pentru noi. Trebuie gasite si aplicate solutii concrete si de la caz la caz.
Nu avem voie sa ne batem joc de pruncii nenascuti, dar nici de cei nascuti si parintii lor.